Când a ajuns cartea la mine, citeam „Unsprezece minute”, a lui Paulo Coelho. De când mă știu io citind, n-am abandonat vreo carte, îmi place să sfârșesc ce-am început. Dar… Uite cum a apărut o floare deosebită care m-a făcut să opresc ceasul lui Coelho și să-l pun pe standby. Am zis că hai, dau așa, o geană, arunc o privire, o frunzăresc puțin, eram atât de curioasă! După Macii Issei, așteptam Ehmeya cu nerăbdare, recenziile pe care le citisem mă făcuseră și mai nerăbdătoare. Eh, după primele pagini au urmat altele, și altele și uite că m-am trezit cu ea la final.
Nu fac recenzii, știți asta, nu consider că mă pricep, dar când o carte îmi merge la suflet, nu pot să tac. Sau mă rog, nu pot să nu scriu, măcar câteva rânduri.
Lara e un personaj în care, sunt convinsă, multe femei se regăsesc. Io una cu siguranță m-am regăsit, în mireasa care s-a simțit ca o Cenușăreasă la propria nuntă, în mama care ar face orice pentru copiii ei, „fiară s-ar fi făcut să-i crească așa cum simțea ea de cuviință”, în prietena devotată care tace, nu divulgă ceea ce-ar provoca durere, „nu va da prietenia pentru niciun fior de o clipă din lume„, în femeia care iubește viața, oamenii, animalele, orașul și micile întâmplări, dar care iubește cu adevărat o singură dată în viață… Ca floarea ce dă titlul cărții, înflorește o singură dată, apoi se stinge încet, trăind prin puii ei.
Am rămas cu romanul Issei în mână, privind în gol. Și mi-a venit să plâng. Atât de frumos scrie Issa, atât de real, încât am trăit alături de Lara fiecare frază, emoție, cuvânt.
Issa, te felicit, din inimă. Și-ți mulțumesc.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
22/04/2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul