Tăceri (din nou)

Am scris un text anul trecut, pe care Facebookul mi l-a amintit, ca de obicei. https://aurablupu.com/2020/03/21/taceri/

Anul trecut a fost un an excepțional. Îmi amintesc perfect senzația de atunci, imediat după lock-down, eram parcă într-un film, o distopie, văd încă ambalajul alb purtat de vânt și senzația că am rămas singuri pe lume. N-am întâlnit țipenie de om în plimbarea noastră cu bicicletele. A fost trist. Dar anul trecut am zburat – cu gândul – mai departe decât am crezut vreodată c-o să pot, am făcut multe lucruri excepționale și-am trăit intens. Știu că impresia lăsată de text e de tristețe, dar nu eram doar tristă, ci și foarte recunoscătoare. Pozitivă eram, cât se putea atunci să fii, în situația nemaitrăită, nemaiîntâlnită, nemaipomenită. Azi, după un an, pot spune că-s mai mult recunoscătoare și mai puțin tristă și, exact la fel ca anul trecut, încă înainte să citesc textul, ne-am dus (de data asta cu mașina) la aceeași capelă, să aprindem lumânări. E chiar mai frig decât anul trecut, magnoliile încă n-au înflorit, am găsit pe drum doar niște viorele. Nu mai e pustiu, nu mai e atât de straniu, oamenii s-au obișnuit cu pandemia, se plimbă, am văzut un tată care-și învăța băiatul să meargă pe bicicleta, viața merge înainte, lumea nu s-a oprit în loc, timpul n-a încremenit.

Optimistă? Pozitivă? Încerc să fiu. Uneori îmi iese, alteori nu. Ce-mi iese în fiecare zi e doar trăirea intensă a fiecărei clipe. Aici. Acum. Nici în trecut, nici în viitor. Găsirea unui rost, a unei bucurii în fiecare zi. A unei raze de speranță, a scop. În rest? În afară de mai multe riduri, mai multe fire albe, totul e fix la fel.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

21/03/2021

4 gânduri despre „Tăceri (din nou)

  1. Cuvântul ”pozitiv” are conotație negativă. 🙂 Folosește cu încredere ”optimist” în loc. Altfel, eu însămi am trecut cu bine peste sperietura inițială. Iar acum, după un an, am ajuns să apreciez ploaia care-i ține pe oameni în casă (nu și pe mine 🙂 ).

    Apreciat de 1 persoană

  2. Foarte plăcut de citit, reamintindu-ne că suntem aceiași, noi cun un an adăugat ”buchetului”.
    După un an de nemaitrăit, nemaiîntâlnit, am realizat că viața merge mai departe iar singura șansă este să o trăim. Spre deosebire de anul trecut cnd nu am sărbătorit decât pe cel de lângă mine din cei 5 aniversați ai familiei mele, anul acesta am reușit ceva mai mult. I-am sărbătotit pe cei 3 născuți în aceeași zi, mai restrâns, dar am făcut-o, mă mobilizez pentru celelalte 2.
    Oricu, m-am simțit mai relaxat după ce am reușit să mă detașez puțin de toate nenorocirile.
    Mulțumesc pentru articolele care merg direct la suflet!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.