Tăceri

Șșt! Și să vorbești pe străzi parcă ți-e frică.
Pustiu. Dezolant. Frig, vânt aspru, ca un șmirghel pe pielea dezgolită. Ochii se umplu de lacrimi. De la vânt? Sau de la pustiu? Parcă am fi doi oameni singuri pe lume. Și păsările au tăcut, speriate de vânt, zgribulite de frig. Din primăvara frumoasă n-a mai rămas nimic. Doar câteva petale smulse din magnoliile grăbite să înflorească, nebunele! M-au păcălit. Și pe mine și pe alți naivi, care speram, credeam, ne rugam să fie măcar afară frumos, și bine, și cald. Destul e întuneric, și spaimă, și gol înăuntru, în noi. Măcar afară dacă era altfel. Dar nu-i. E gol și afară. Și trist. Pedalez cu mai multă putere, să mă depărtez cât mai degrabă de terenul închis, un afiș sec ne ține afară, nu mai e voie nici să alergi. Alte opreliști, alte bariere. Lumea care acum o săptămână bolborosea, acum a tăcut.
Și Doamne, ce lume frumoasă ai făcut! Ce multe binecuvântări ne-ai dat! Iar noi nu le-am văzut… Aprind tremurând lumânările în capela celor fără speranță, murmur rugăciunile și-mi mușc buzele cu îndârjire. Nu vreau să plâng. Soarele apune iar spectaculos. Lumina lui aurie se-ntinde pe apă, tremură, dispare încet. Mulțumesc, Doamne, că am mai văzut încă un apus.
Zgribuliți, însingurați, înfrigurați, ne întoarcem acasă. Ne privim fără să spunem nimic. Ce ar mai fi de spus? Doar tăcem.
Șșt.

Aura.
21/03/2020

2 gânduri despre „Tăceri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.