După zece ani

No, bun, o să urmeze un articol mai lung, dacă credeți c-o să aveți răbdare, continuați să citiți, dacă nu, săriți-l, decât să citiți doar un fragment pe baza căruia să-mi comentați aiurea pe „facebuc” mai bine dați-i pace. Am primit câteva sfaturi care chiar mi-au adus zâmbetul pe buze – și vă mulțumesc pentru asta – cum că probabil simptomele descrise în articolul anterior sunt de la astenia de primăvară. 😁😂 Da, probabil de la astenia de primăvară mi se trag și de la vreo 7 polițiști federali care mi-au împânzit casa marți, dis de dimineață. Făcând haz de necaz, experiența e benefică, cum altfel o să pot io relata într-un viitor roman despre o percheziție, o descindere a poliției și întâlniri cu avocați, dacă nu aveam habar cum e? Apreciez foarte mult mesajele voatre de încurajare și gândurile bune transmise, vă mulțumesc din suflet tuturor!

E clar acum că a fost o neînțelegere, au fost mai multe descinderi în același timp, la diferite adrese, care toate au avut un numitor comun: numele individului de la care am cumpărat noi casa, turcul care a fost arestat marți dimineața și este cercetat acum – din păcate, zic io! – în stare de libertate. 🙄😨 Motivele oricum nu ne privesc pe noi dar sper din tot sufletul să primească ceea ce merită, pentru că unul dintre motive mă atinge rău, rău de tot: exploatarea și neplata angajaților, adică exact ce-am fost io 5 ani de zile. Nu prea înțeleg nici cum de l-au eliberat, cu un dosar atât de greu, dar nici asta nu mă privește. Mă privește doar trauma suferită, neînțelegerea ivită și daunele produse, de asta am și contactat un avocat.

Uite cum, chiar și după zece ani mi se adeverește că instinctul meu nu m-a înșelat. Din momentul în care am pus piciorul aici, în casa asta, am simțit un sentiment de respingere, am și scris despre asta, îmi venea câteodată să-i dau foc la câte probleme am avut cu ea. Pentru că încă înainte să ne mutăm, după ce creditul a fost aprobat, am semnat contractul de vânzare-cumpărare la notar, banii au fost transferați și-am stabilit de comun acord data mutării (la sfârșitul lunii noiembrie), când eram deja cu toate catrafusele strânse, mașina de mutat pregătită și contractul de închiriere de la fosta casă încheiat, individul ne-a întrebat dacă n-am putea amâna mutatul cu doar o zi. Și acum îi văd moaca spășită și-i aud glasul mieros. L-am refuzat categoric și i-am cerut explicații imediat, a început atunci s-o scalde că nu-i nicio problemă, doar că pe data de 2 decembrie vine o comisie în control, că a avut niște probleme dar că s-au rezolvat între timp. Știu că atunci i-am zis că, în cazul în care nu pot să mă mut când ne-am înțeles, cu toate catrafusele și noi 5, cu câine cu tot, mă înfățișez la ușa lui și intru, acolo dorm, acolo stau, la el acasă, l-am și amenințat, recunosc. A dat înapoi, ne-am mutat aici și într-adevăr în 2 decembrie mi s-a umplut casa de agenți din Gent, care la fel ca acum, au cercetat fiecare colțișor, l-au obligat să rezolve igrasia care-a explodat după ce ne-am mutat, i-au cerut să injecteze pereții cu spumă, să izoleze șemineurile și să repare câteva prize. M-am dus atunci la primărie, pentru că trebuia să ne înregistrăm la noua adresă dar și ca să mă conving că e totul în regulă, deși notarul, înainte să semnăm actele, ceruse avize peste avize iar totul ieșise ok. Eh, surpriză, nu era! Casa fusese declarată nelocuibilă și i se impusese turcului să rezolve toate problemele înainte să o vândă. Cum și de ce primise avizele, habar n-am, e clar că făcuse și atunci mișmașuri, comisia venise să constate că totul era cum trebuia. Ne-au dat permisiunea să locuim totuși pentru că au văzut că eram oameni de treabă (cam proști, ce-i drept!) cu mențiunea ca toate cele pomenite mai sus să fie rezolvate, pe cheltuiala turcului, în termen de o lună. La o lună a venit cineva de la primărie să constate dacă a respectat învoiala și atunci am aflat, doamna care venise mi-a spus că, dacă am fi văzut ce-a fost în casa asta înainte de renovare, n-am fi cumpărat-o în veci! Că era un krot, un bordei cum am veni, o dărăpănătură, un cuib de emigranți în care, în fiecare cameră stătea câte-o familie, că aducea mereu alți și alți chiriași, le făcea adresă și-apoi plecau, și aducea alții, și tot așa. Și asta în 2010! Deci cei de la primărie știau ce învârte nenea turcul încă de atunci! A fost o muncă grea s-o „deparazitez”, să scap de energiile alea acumulate, nu vorbesc de investițiile financiare, dar uite că, exact când am crezut că am scăpat, am prins drag de ea și-am început în sfârșit să mă simt acasă, s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

Oricum, dacă după zece ani turcul plătește pentru toate nelegiuirile lui, cu riscul de-a fi catalogată rea și afurisită, să știți că io mă bucur. Cu tot cu încurcătura produsă, cu șocul suferit de vizita neașteptată a poliției, dacă se face dreptate, eu sunt mulțumită că, într-un final, și-au făcut totuși datoria. Chiar și după zece ani!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

06 martie 2021

26 de gânduri despre „După zece ani

  1. De 10 ani am si eu apartamentul. Tot cumecegai si autostrazi de gindaci l-am luat, dar l-am vrut musai, pentru etajul 1 si locul de linga metrou.
    L-am luat de la o pereche cu copii mari. Ramasesera singuri si-i admiram mereu cum mergeau de mînuță in parc si la magazin.
    Erau niste escroci, de fapt. Au vrut sa ne convinga sa fentam agentul imobiliar. Apoi, sa le dam 10000 euro avans. Cind am aflat de ce, sa lesin: era singurul apartament din bloc care mai platea chirie la stat, in 2010… Si voiau sa-l cumpere pe banii nostri, ca sa ni-l poata vinde apoi. Fara nicio garantie, ca la noi precontractele n-au valoare.
    Ce sa-ti mai zic… L-am luat, pin-la urma. Si acum, dupa 12 ani, mai primim amenzile lor auto si amenintari de la firme de recuperare sau executari judecatoresti – toate facute de nemernicii de fosti „proprietari”, care nu si-au schimbat buletinul si fac intr-una credite pe vechea adresa, apoi bancile ne cer noua banii. Si e stres mereu, pina se lamuresc… desi am fost la politie sa-i reclam… Inutil si de mai mult n-avem bani.
    Deci se poate orice, oriunde. Bine ca te-ai lamurit, bine ca poti face ceva. Sa faci si sa fii bine!!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Revendic o clădire care a fost confiscată bunicului (fără vreun document, în baza unui decret nepublicat vreodată în buletinul oficial), ajungând la o firmă a statului, care s-a privatizat fraudulos, care a vândut-o ilegal unui cumpărător care a vândut-o din nou. Sunt trei acte de V-C încheiate la notariat, toate conținând minciuni. Trebuie (tot eu) să demonstrez ilegalitatea primului pentru ca toate celelalte să cadă. Atenție, Aura, dacă un vânzător a vândut ceea ce, de fapt, n-avea, tot ce a urmat dispare. Este din dreptul roman, aproape sigur și în Belgia.

    Apreciat de 2 persoane

      1. Bunicului i-a fost confiscată proprietatea în ’52. A murit Stalin, a murit bunicul, s-a prăpădit mama în 2000, n-aș vrea să las conflictul mai departe, oricum m-a costat mai mult decât valoarea clădirii.

        Apreciat de 2 persoane

    1. Florin, ceilalti in lantul de V-C sunt considerati cumparatori de buna credinta, doar primul e inculpabil. Ei nu o sa fie privati de dreptul de a se folosi de acel bun doar daca statul isi recunoaste vina, ii despagubeste si tie iti va da imobilul inapoi.
      E drum lung …. dar ai sanse.
      PS: Tot ce s-a construit in Nordul statiunii Mamaia pana in Navodari s-a facut pe teren retrocedat ilegal. Acum sunt blocuri cu apartamente de vanzare si hoteluri. Acei proprietari sunt de „buna credinta” dpdv legal.
      Nu intotdeauna ce e moral si just este si legal, din pacate😊

      Apreciat de 1 persoană

      1. Nu poti vinde e una dar a te folosi de acel bun e alta. Doar daca se dovedeste ca ai achizitionat acel bun stiind ca e un bun obtinut ilicit atunci esti deposedat imediat. Altminteri stai acolo pana la adanci batraneti sau pana cel care a facut „matrapazlacul” ii despagubeste cu valoarea imobilului sai le ofera unul similar. In cazul tau e statul roman.
        Codul nostru civil e un amestec intre dreptul roman si dreptul maritim.
        Eu zic ca tu trebuie sa te judeci cu statul roman si dupa ce castigi pe cale de consecinta sa obligi statul sa te depagubeasca sau sa-ti inapoieze imobilul

        Apreciază

      2. În cazul meu particular ambii vânzători cunoșteau cererea mea. Nu stau lucrurile așa privind cumpărătorii de bună credință. Dacă ar fi așa, ar fi destul de ușor să cumperi ceva ilicit printr-un intermediar și să profiți de asta. Are toată afacerea un aspect penal, dar trebuie să depună cineva o plângere. Pe latura civilă, trebuie reparată înșelătoria inițială și cumpărătorii succesivi deschid acțiuni separat dacă vor să recupereze ceva.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Daca statul nu le-a blocat vanzarea printr-o hotarate judecatoreasca, nu pot fi acuzati de nimic. Ei pot vinde si cumpara acel imobil la infinit. Aici statul trebuie sa piarda acel proces si sa se dovedeasca ca imobilul iti apartine iar restul e simplu. Eu nu-ti cet sa ma crezi, dar o sa vezi ca nu o sa-l dai afara niciodata pe cel care locuieste acolo pana acesta nu o sa fie despagubit de stat iar statul iti retrocedeaza imobilul. Fara o hotarare judecatoreasca nu o sa poti sa intri in acel imobil.

        Apreciază

      4. Sigur că prin hotărâre judecătorească. Pe baza faptului că vânzătorul trebuie să ofere anumite garanții cumpărătorului în fața notarului. Una dintre ele este că imobilul nu este revendicat. Este o listă standard de declarații.

        Apreciat de 1 persoană

      5. Cand e vorba despre locuinte , buna credinta dpdv legal e cum ti-am spus. Oamenii sunt protejati, chiar daca acolo au fost ilegalitati inainte.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.