Nu-i cunoști, nu i-ai întâlnit niciodată, locuiesc departe de tine, sunt sute sau mii de km între voi și totuși îți sunt aproape, uneori chiar mai aproape decât cei mai apropiați. I-ai cunoscut virtual când ai început să scrii, ți-au cumpărat cărțile, îți distribuie postările, ba îți mai trimit și cadouri neașteptate, care-ți aduc inima în gât de emoție și bucurie. Sau îți trimit așa, tam-nesam, două vorbe de apreciere și de mulțumire că exiști. Pe oamenii ăștia nu-i mai poți cataloga doar ca pe niște cititori, nu-s nicidecum necunoscuți, sunt prietenii tăi adevărați. Ei, care nu te-au văzut niciodată dar te prețuiesc, te apreciază, te sprijină, te susțin, te promovează și se gândesc la tine în momente importante, sunt mai prieteni decât mulți alții, declarați. E un moment dulce-amar, recunosc. Când am început să scriu am zis că vaai, ce sprijin, ce susținere, ce promovare o să am datorită familiei mele, care-i mare, suntem mulți, răspândiți în lumea largă și-o să-mi fie alături, o să se mândrească cu mine că, no, sunt singura din familia asta mare care-a ajuns scriitoare, care pomenește în cărți de neamul și familia ei. Când și când remarc că unu’, altu’ mai postează pe paginile lor articolele altor autori, nu-i bai, nu-i motiv de supărare, doar că uite, fix despre asta scrisesem și io acum vreun an, în cartea mea, pe care nici măcar nu s-a obosit să o cumpere, darmite s-o citească. Zice-se să nu ai așteptări, și-atunci n-o să fii niciodată dezamăgit. Așa-i. Așteptări nu mai am. Dar uite, tocmai când nu mai aștept nimic, de la nimeni, atunci primesc. Claudia, îți mulțumesc din suflet! Ești nu doar o cititoare din Franța, nu-mi ești doar fan, ești prietena mea, pe veci!
Cu drag și cu iubire,
15/02/2021
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul