Atenție

Lipsa de atenție ne costă uneori cam mult. Pierdem lucruri minunate din vedere, absorbiți de evident, vociferând, povestind cu foc o întâmplare absolut banală când fantasticul și magia sunt la un pas de noi. Tare ne mai place să ne auzim vorbind, să afișăm o importanță fără sens, fără să fim atenți la ce-i cu-adevărat important; nu suntem atenți la ce ne înconjoară, la semne, la un petec de pădure, un smârc, un tril deosebit, un foșnet, la un colț de cer, la mediul înconjurător. Ochiul pentru detalii, simțirea profundă, văzutul dincolo de aparențe, toate astea mie mi se par ceva obișnuit. Dar pare-se că nu-s…
Azi mi-am întâlnit iar căprioarele și un fazan. Și-o mulțime de oameni care vorbeau prea tare, râdeau prea gălăgios, povesteau cu foc. Și, de fiecare dată încetineam, până scăpam de ei, savurând momentele de liniște, doar eu, Max și pădurea, cerul albastru, fără pic de nori și soarele perfect. Cred că și io, la fel ca păsările, căprioarele și fazanii, mă sălbăticesc. 😁

Cu drag și cu iubire,
Aura.
11/02/2021
#beautifulwinterday #amazingwinter #winterinbelgium🇧🇪 #sunnydays #magicmoments #wildandfree

9 gânduri despre „Atenție

  1. Îmi place și mie să bat coclauri. Regula este să mergi neauzit. Într-o vreme mergeam des în pădure la Băneasa (ca în cântecul acela cu hoții) – la prânz, noaptea, oricând. Întâlneam căprioare aproape de fiecare dată. Acum nu mai există pădurea.
    Am bătut și munții foarte mult cu aceeasi regulă a tăcerii. Ultima oară însă, coboram de la Piatra Arsă la Stâna Regală, am făcut zgomot intenționat – erau urși.

    Apreciat de 3 persoane

    1. Ioi, asta da întâlnire de gradul zero! 😱 Eu în afară de iepuri, fazani, căprioare și vulpi, altceva n-am întâlnit pe-aici. Dar îmi place tare regula ta, e și a mea, tare-aș vrea să o adopte cât mai mulți! Mulțumesc pentru vizită și comentariu, Florin!

      Apreciat de 1 persoană

  2. E bine și plăcut să ne întoarcem, măcar din când în când, la origini și să medităm în mijlocul naturii nealterate. Iar dacă vii de acolo cu amintiri atât de frumoase, pe care le transmiți mai departe, e o dovadă de generozitate, pentru care eu îți sunt recunoscător, Aura! Mai ales că mi-au provocat amintiri de neuitat, dintr-o vizită la o cabană situată în mijlocul pădurii Harghitei, unde am avut și eu o întâlnire cu ursul. Se uita cum mă bălăceam în mijlocul apei reci de izvor. Nu și-a pus mintea cu mine, dar eu am înghețat de frică, nu de la apă. 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la racoltapetru6 Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.