Lipsa de atenție ne costă uneori cam mult. Pierdem lucruri minunate din vedere, absorbiți de evident, vociferând, povestind cu foc o întâmplare absolut banală când fantasticul și magia sunt la un pas de noi. Tare ne mai place să ne auzim vorbind, să afișăm o importanță fără sens, fără să fim atenți la ce-i cu-adevărat important; nu suntem atenți la ce ne înconjoară, la semne, la un petec de pădure, un smârc, un tril deosebit, un foșnet, la un colț de cer, la mediul înconjurător. Ochiul pentru detalii, simțirea profundă, văzutul dincolo de aparențe, toate astea mie mi se par ceva obișnuit. Dar pare-se că nu-s…
Azi mi-am întâlnit iar căprioarele și un fazan. Și-o mulțime de oameni care vorbeau prea tare, râdeau prea gălăgios, povesteau cu foc. Și, de fiecare dată încetineam, până scăpam de ei, savurând momentele de liniște, doar eu, Max și pădurea, cerul albastru, fără pic de nori și soarele perfect. Cred că și io, la fel ca păsările, căprioarele și fazanii, mă sălbăticesc. 😁
Cu drag și cu iubire,
Aura.
11/02/2021
#beautifulwinterday #amazingwinter #winterinbelgium🇧🇪 #sunnydays #magicmoments #wildandfree
Aura B. Lupu 
Îmi place și mie să bat coclauri. Regula este să mergi neauzit. Într-o vreme mergeam des în pădure la Băneasa (ca în cântecul acela cu hoții) – la prânz, noaptea, oricând. Întâlneam căprioare aproape de fiecare dată. Acum nu mai există pădurea.
Am bătut și munții foarte mult cu aceeasi regulă a tăcerii. Ultima oară însă, coboram de la Piatra Arsă la Stâna Regală, am făcut zgomot intenționat – erau urși.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ioi, asta da întâlnire de gradul zero! 😱 Eu în afară de iepuri, fazani, căprioare și vulpi, altceva n-am întâlnit pe-aici. Dar îmi place tare regula ta, e și a mea, tare-aș vrea să o adopte cât mai mulți! Mulțumesc pentru vizită și comentariu, Florin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu ursul m-am întâlnit față în față chiar deasupra Peleșului. Ne-am speriat amândoi. De aia făceam zgomot.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
MAXIMă dreptate! Iar frumusețea pe care o redai răzbate și din cuvinte nu numai din fotografii.
Însă chiar ai ochi de artist!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Condei! 🥰 Bine-ai revenit!
ApreciazăApreciază
E bine și plăcut să ne întoarcem, măcar din când în când, la origini și să medităm în mijlocul naturii nealterate. Iar dacă vii de acolo cu amintiri atât de frumoase, pe care le transmiți mai departe, e o dovadă de generozitate, pentru care eu îți sunt recunoscător, Aura! Mai ales că mi-au provocat amintiri de neuitat, dintr-o vizită la o cabană situată în mijlocul pădurii Harghitei, unde am avut și eu o întâlnire cu ursul. Se uita cum mă bălăceam în mijlocul apei reci de izvor. Nu și-a pus mintea cu mine, dar eu am înghețat de frică, nu de la apă. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uau, și tu, Petru? 😁 La întâlnirea cu ursul, mă refer, și Florin a scris despre asta. Îmi pare bine că v-am bucurat și-ți mulțumesc! 😍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am în general o problemă cu vorbitul tare, ăla strident zic, cu vorbit unul peste altul, cu ţipete. Dar dacă se întâmplă asta în parc sau undeva unde normal ar trebui să fie linişte, e şi mai grav, mă agită de nu pot spune.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fix așa, Potecuță! În locurile unde-ar trebui să tăcem și să ascultăm natura, ne-apucă povestitu’ poveștilor nemuritoare! Chiar nu înțeleg! Mulțumesc, te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană