Lipsa de atenție ne costă uneori cam mult. Pierdem lucruri minunate din vedere, absorbiți de evident, vociferând, povestind cu foc o întâmplare absolut banală când fantasticul și magia sunt la un pas de noi. Tare ne mai place să ne auzim vorbind, să afișăm o importanță fără sens, fără să fim atenți la ce-i cu-adevărat important; nu suntem atenți la ce ne înconjoară, la semne, la un petec de pădure, un smârc, un tril deosebit, un foșnet, la un colț de cer, la mediul înconjurător. Ochiul pentru detalii, simțirea profundă, văzutul dincolo de aparențe, toate astea mie mi se par ceva obișnuit. Dar pare-se că nu-s…
Azi mi-am întâlnit iar căprioarele și un fazan. Și-o mulțime de oameni care vorbeau prea tare, râdeau prea gălăgios, povesteau cu foc. Și, de fiecare dată încetineam, până scăpam de ei, savurând momentele de liniște, doar eu, Max și pădurea, cerul albastru, fără pic de nori și soarele perfect. Cred că și io, la fel ca păsările, căprioarele și fazanii, mă sălbăticesc. 😁
Cu drag și cu iubire,
Aura.
11/02/2021
#beautifulwinterday #amazingwinter #winterinbelgium🇧🇪 #sunnydays #magicmoments #wildandfree
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu