Ninge! E prima ninsoare din iarna asta. ❄❄❄ Doamne-s mulțam că mi-ai îngăduit să văd atâta frumusețe! Pădurea-ncărunțită de omăt. Copacii albi. Cerul albicios. Vântul pribeag, șuierând printre crengi. C-am respirat în voie aerul curat. C-am auzit zăpada scrâșnind sub tălpi. Și că m-am putut ruga în liniștea pădurii. Fără să aud altceva decât păsările cântând (sau mă rog, după cum mi-a atras o „binevoitoare” atenția, ciorile croncănind 🤪😜😂).
Edi a fost și el parcă mai vioi, mai vesel, iar blana, după ce-am fost afară în zăpadă, îi miroase-așa de fain!
Îmi amintesc iernile copilăriei. Ce bucurie era pe-atunci! Cât era ziua de lungă eram pe deal, pe Hidacut, la dat cu sania. Țiuituri, și strigăte și zgomot mare, o larmă de nu se-nțelegea om cu om! Eram roșii ca focul la fețe toți copiii, căciulile căzute pe-o rână, sau pe ochi, că aproape nici nu mai…
Vezi articolul original 285 de cuvinte mai mult
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu