Tuturor celor care m-ați sfătuit și încurajat să-mi iau alt câine, după ce Edi a murit, vă cer iertare. Pentru că v-am muștruluit în gând („Ce știți voi? Cum să-mi iau alt câine? Edi a fost unic!”) și pentru că nu v-am ascultat mai repede. Ați avut dreptate. Max nu m-a făcut să-l uit pe Edi, nici să simt – așa cum mă temeam io – că o să-l trădez. Nici durerea pierderii lui n-a șters-o, dar cu siguranță a estompat-o, a îndulcit-o mult. Când doarme ca acum, pe pieptul meu și-i simt răsuflarea în ureche, când îi aud bătăile rapide ale inimii și-i simt tresăririle prin somn, când scâncește și latră iar mâna mea îl mângâie și-l liniștește imediat, simt o dulceață necuprinsă în cuvinte. O căldură mi se răspândește-n piept. O liniște și-o împăcare deplină mă inundă, se revarsă ca un torent, ce curăță, spală orice alt sentiment. Zâmbesc încet, mi-e frică și să respir, să nu-l trezesc, iar când deschide ochii, mă privește, oftează satisfăcut și-adoarme iar, pur și simplu mă topesc. Știu, am mai folosit cuvântul, dar n-am altul care să descrie mai bine de atât ce simt. Să vezi că ființa asta mică și nevinovată are atâta încredere în tine, să-i vezi ochișorii ăia negri, ca două mărgele, cu câtă iubire te privesc, e neprețuit. Cu cât crește îmi dau seama că seamănă tot mai mult cu Edi, are fix aceleași apucături, îi ziceam zilele trecute la Adi că parcă-i Edi, reîncarnat.
Tuturor celor care m-ați sfătuit să-mi iau alt câine, vă cer iertare. Și vă mulțumesc. 🙏❤️🙏
Cu drag și cu iubire,
Aura.
07/11/2020
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Florin Anulează răspunsul