Multe poate duce și îndura un suflet. Multă durere și tristețe poate încerca o inimă. Și multe lacrimi pot curge din ochii ce-ar trebui să plângă doar de bucurie. Dar totul are un sfârșit, orice are un capăt și nimic nu durează o veșnicie. Și răbdarea, și durerea, și lacrimile odată și-odată se termină, seacă, ajung la final. Și puterea de-a îndura, și capacitatea de-a iubi, odată și-odată se termină. Chiar dacă ai iubit până la cer și înapoi, când ajungi înapoi s-ar putea să-ți dai seama că-i gata, te-ai săturat de-acest du-te vino amețitor. Vrei stabilitate, vrei continuitate, vrei liniște și armonie, vrei să iubești domol. Lin. Cursiv. Continuu. Fără palpitații, fără tresăriri. Fără sărituri prin cer. Preferi să iubești mai pământesc, mai obișnuit. Mai calm. Când iubirea se termină, când ajungi înapoi din cer, îți dai seama că te-ai înșelat. N-ai iubit niciodată până la cer și înapoi, pentru că iubirea nu-i ceva ce poate fi măsurat.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
18/10/2020
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul