După apus, nu-i moment care să mă încânte mai mult decât cel în care apar stelele pe cer, ca floricelele de porumb, înflorind, pocnind una după alta, ornând cerul și sclipind ca luminițele în bradul de Crăciun. Visez, îmi doresc să ajung în vârf de munte, de unde să le privesc de și mai aproape, sau din deșert, unde-s nenumărate. Vara asta le-am văzut de multe ori, atâtea nopți senine n-am mai avut. Mi-e somn, m-aș duce la culcare, dar nu mă îndur. Dacă mâine seară se înnorează și nu le mai văd? Am găsit în sfârșit Ursa Mică și Steaua Polară și toate zodiile pe cer. E un spectacol la care asist din primul rând și nu pot să nu mă întreb, privindu-l cu capul dat pe spate: în puzderia asta de stele, oare chiar suntem singuri? 👽 Nu cred. 👽😁
Cu drag și cu iubire,
Alien-Aura.
07/09/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu