După apus, nu-i moment care să mă încânte mai mult decât cel în care apar stelele pe cer, ca floricelele de porumb, înflorind, pocnind una după alta, ornând cerul și sclipind ca luminițele în bradul de Crăciun. Visez, îmi doresc să ajung în vârf de munte, de unde să le privesc de și mai aproape, sau din deșert, unde-s nenumărate. Vara asta le-am văzut de multe ori, atâtea nopți senine n-am mai avut. Mi-e somn, m-aș duce la culcare, dar nu mă îndur. Dacă mâine seară se înnorează și nu le mai văd? Am găsit în sfârșit Ursa Mică și Steaua Polară și toate zodiile pe cer. E un spectacol la care asist din primul rând și nu pot să nu mă întreb, privindu-l cu capul dat pe spate: în puzderia asta de stele, oare chiar suntem singuri? 👽 Nu cred. 👽😁
Cu drag și cu iubire,
Alien-Aura.
07/09/2020
Aura B. Lupu 
Cel mai apropiat m-am simțit de stele în munții Harghitei, când mi s-a părut că Pământul mă ridică în brațele sale și mă susține întru admirarea Universului luminos și primitor. Au fost câteva zeci de minute în care m-am simțit ca un astronaut. Îți doresc să trăiești astfel de momente sublime, Aura!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ce frumos! Mulțumesc, Petru! Să dea Dummezeu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos și instructiv!
Știți că cerul e mai aproape aici. De-am avea și munții noștri înalți…
Dech! Nu toți beneficiază de ridicări pe brațe ca îndrăgitul nostru Petru. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
❤️💙🧡💜
ApreciazăApreciază