Câteodată cuvintele-s de prisos, n-ai ce zice sau scrie, taci, suspini, privești și plângi. Aseară a fost magie pe cer, altfel nu știu cum aș putea descrie spectacolul măreț pe care l-am privit, plângând. M-am trezit cu lacrimile șiroind, fără ca măcar să-mi dau seama că plâng. Ieri a fost o zi ciudată, încărcată, plină de elan la începutul ei, m-am apucat de făcut una, alta și dintr-o dată m-am moleșit. Parcă cineva-mi scosese bateriile sau ștecherul din priză și brusc, am înțepenit. Dureri de spate, de oase, de articulații m-au invadat, lăsându-mă fără putere și fără chef. Când încep să te doară toate, și cheful dispare rapid. Spre seară, culmea, totul a dispărut ca prin farmec; și-am ieșit pe acoperiș. Adi s-a apucat de meșterit un fel de împrejmuire, io mi-am luat cartea să citesc. N-am putut, n-am avut nicio șansă să-mi dezlipesc ochii de cer. Mai întâi a apărut curcubeul din jurul soarelui, apoi culorile apusului; și ce apus! Câteodată ai impresia că visezi, nu poate fi reală atâta frumusețe, atâta splendoare, simți că nu o poți cuprinde cu ochii, cu privirea, și-atunci îți deschizi inima. Să intre acolo, să ți-o inunde, să ți-o transforme; și-o simți de parcă ar curge prin ea nu sânge, ci lumină pură, iubire absolută, praf magic, aur topit.
Cu drag si cu iubire,
23 august 2020
„Trăirile Aurei” o găsiți aici⬇️
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html
Mulțumesc!
Donație
€5,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu