Câteodată cuvintele-s de prisos, n-ai ce zice sau scrie, taci, suspini, privești și plângi. Aseară a fost magie pe cer, altfel nu știu cum aș putea descrie spectacolul măreț pe care l-am privit, plângând. M-am trezit cu lacrimile șiroind, fără ca măcar să-mi dau seama că plâng. Ieri a fost o zi ciudată, încărcată, plină de elan la începutul ei, m-am apucat de făcut una, alta și dintr-o dată m-am moleșit. Parcă cineva-mi scosese bateriile sau ștecherul din priză și brusc, am înțepenit. Dureri de spate, de oase, de articulații m-au invadat, lăsându-mă fără putere și fără chef. Când încep să te doară toate, și cheful dispare rapid. Spre seară, culmea, totul a dispărut ca prin farmec; și-am ieșit pe acoperiș. Adi s-a apucat de meșterit un fel de împrejmuire, io mi-am luat cartea să citesc. N-am putut, n-am avut nicio șansă să-mi dezlipesc ochii de cer. Mai întâi a apărut curcubeul din jurul soarelui, apoi culorile apusului; și ce apus! Câteodată ai impresia că visezi, nu poate fi reală atâta frumusețe, atâta splendoare, simți că nu o poți cuprinde cu ochii, cu privirea, și-atunci îți deschizi inima. Să intre acolo, să ți-o inunde, să ți-o transforme; și-o simți de parcă ar curge prin ea nu sânge, ci lumină pură, iubire absolută, praf magic, aur topit.

Cu drag si cu iubire,

Aura B. Lupu

23 august 2020

„Trăirile Aurei” o găsiți aici⬇️

https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html

Mulțumesc!

• WordPress
• Facebook
• Instagram
• Goodreads