Singur pe lume

Știi că nu te vede și nu te aude nimeni. Și totuși atunci, mai ales atunci, fii integru, corect, bun, cinstit. Știi că ești singur, nu-i nimeni în preajma ta să te judece, să te analizeze, să te critice. Și totuși atunci, mai ales atunci, fii curat, fără pată, limpede, transparent. Știi că ești ferit, ascuns, apărat, în intimitatea ta, și totuși atunci, mai ales atunci fii vrednic, virtuos, onorabil.

Niciodată nu ești singur. Ești tu, cu tine. Iar dacă tu pe tine nu te onorezi, nu te respecți și nu te comporți cum te-ai comporta când ești în prezența altcuiva, înseamnă că nu dai doi bani pe tine însuți.

Dă doi bani pe tine în primul rând. Și-apoi o să știi să-i prețuiești, să-i onorezi și să-i respecți pe ceilalți. Și-atunci o să primești același respect, în schimb.

Când făceam curățenie prin casele oamenilor, eram de cele mai multe ori singură. Găseam bani, cercei pierduți, de aur, obiecte valoroase. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să le iau. Le ridicam de pe jos, le puneam le vedere pe masă, cu un bilet pe care scriam unde le-am găsit. Munceam fix la fel cum aș fi muncit dacă erau proprietarii acasă. Se întâmpla uneori să sparg ceva, (știți povestea cu „mînurile mele alduitehttps://aurablupu.com/2019/03/07/casa-de-dinainte/ ), dar nu mă fofilam, să zic că nu, nu io am spart. Odată mi s-a rupt în mână, ștergându-l, un robinet aurit. Și, deși știam că-s dificili și n-o să înțeleagă, m-am dus frumos, cu obrajii arzând de rușine și de groază, și l-am arătat proprietarilor. M-au muștruluit, au țâțâit din buze, exact cum dealtfel m-am și așteptat, dar am procedat în continuare fix la fel.

Tentația, când știm că nu ne vede nimeni, e mare, să ne fofilăm, să tragem chiulul, să nu fim cinstiți, să mai călcăm și pe de lături. Ce mi se pare însă și mai grav, este momentul în care suntem prinși cu mâța-n sac, cum dăm din colț în colț, în loc să recunoaștem cinstit: „Da, dom’le, am greșit, îmi pare rău!”, o dăm la-ntors. Și e urât.

Când știi că nu te vede nimeni, fă exact cum ai face dacă ar fi invers și toți ochii lumii ar fi ațintiți spre tine. Și-atunci treaba-i simplă. Încet, încet, începi să te respecți. Pe tine, pe ceilalți, dar, mai ales, pe Dumnezeu. El te vede întotdeauna.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05 iulie 2020

 

9 gânduri despre „Singur pe lume

  1. Așa e, fiindcă altfel ești -de fapt- nesincer cu tine și asta înseamnă, clar, că nu te iubești și nici respecți tu pe tine. Cum ai putea în aceste condiții să mai crezi că ai putea fi iubit, respectat de altcineva? Mi-a plăcut mult articolul, Aura! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mereu îmi zic mie insumi, că degeaba le zic celor cu civilizația-n pioneză că: dacă nu poți fi civilizat prin pădure sau în vârful muntelui acolo unde ești departe de camerele de supraveghere, departe de poliție și de cei de la salubrizare. Dacă acolo îți abandonezi cu asa ușurință mizeriile, dacă nu poți fi în stare să îți cobori cu tine un amărât de ambalaj care nu cântărește decât cateva grame, atunci degeaba te ferești de poliție și de camere sau de-o amendă..
    Superb articol. Așa gandesc că dacă atunci când ești singur te respecți pe tine însuți și pe cei din jur, atunci poți fi de încredere și ori unde în lumea asta..☺️

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.