Casa de di’nainte

Mulți habar n-au ce-i aia. 😉 Însă cei care-ați crescut la bunici, la țară, știți, nu-i așa?  🙂

E „camera din față”. Locul în care „nu care cumva să intri încălțată că te belesc!”.

Sau: „intri numa’ dacă te trimit io acolo, nu de capu’ tău, să-mi sparji ceva, că iar te belesc!”. 🙂

În casa de di’nainte intră doar musafirii. E locul unde dorm oaspeții, unde-s ținute „comorile” familiei: țoale țesute de străbunica, ștergare cusute cu migală, mileuri și pontlasuri, păpușa adusă din Rusia ce-nchide ochii da’ n-ai voie să te joci cu ea, numa’ s-o vezi, oglinda mare cu rama aurită de pe care nici prafu’ n-ai voie să-l ștergi (și pe care-n vremuri de restriște taică’tu a vândut-o pe nimic!), peștele colorat (te-ai uitat tu odată prin el, către soare, și-ai rămas cu gura căscată de câte culori ai văzut în el) și la care, cu „mînurile tale alduite” (cum îți zicea mama de fiecare dată când îi mai spărgeai câte-un bibelou) ai reușit să-i ciobești coada; vaza de rubin, blidele pictate și covoru’ persan. 🙂

Casa de di’nainte unde gutuile se coc pe dulap, unde miroase-a busuioc, a tămâie, a mentă, a mușețel, a flori de soc… depinde de ce fel de flori și plante sunt puse la uscat…

Unde la pick-up puneai plăcile cu Phoenix – Balada lui Negru-Vodă, Mihaela Mihai – De-ai fi tu salcie la mal, Margareta Pîslaru – Trandafirii tăi, Alexandru Jula – Soția prietenului meu… cântând împreună cu ei și folosindu-ți peria de păr drept microfon și-acompaniată de urletul lui Ursu, cățelu’ din curte ce nu-ți mai suporta vocalizele…

Unde primăvara deschideai fereastra să intre mirosul lăcrimioarelor din grădinuță…

Casa de di’nainte transformată într-un final în camera ta… Mândră și fericită că tot ce-i mai bun și mai frumos ți-a fost dat ție, Aurucu’ mamii…

Acum nu mai am o cameră doar pentru oaspeți și-n care să țin tot ce-i mai bun și mai frumos. Le-am răspândit prin toată casa și folosim toate-ncăperile. Ne bucurăm de fiecare colțișor…

Miroase peste tot frumos… Lumânările, bețișoarele parfumate și tămâia nu-mi lipsesc…

Îmi lipsește doar casa de di’nainte, cu vocea mamei care-mi strigă:

— Oare ce-ai mai stricat cu mînurile alea alduite, Aurucule? Ce-ai spart?

 

Cu iubire-un Auruc.

07/03/2019.

Hamme.

 

 

 

 

 

 

Reclame

4 gânduri despre „Casa de di’nainte

  1. Vezi, Aura? Noi nu avem ” casa di’nente – aşa îi spuneam noi-” în casele noastre dar culmea, avem una în suflet şi acolo am depozitat toate amintirile astea. Le păstrăm cu sfinţenie, pe toate curate, şi le aerisim cu regularitate. E cămăruţa cea mai dragă.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s