Ieri am postat pe Facebook articolul cu Eminescu, impactul a fost uluitor, în câteva ore a avut mii de distribuiri și peste două sute de mii de vizualizări. Nu-mi aparține meritul, io am crezut că era ceva cunoscut, doar sunt o grămadă de articole (și cărți) despre el, despre moartea lui, despre tumultuoasa poveste de dragoste dintre el și Veronica etc. La fel cum lumea știe despre Romeo și Julieta, de Gioconda, de Maytrei, de Scarlett O’Hara și alte personaje sau povești nemuritoare, nu mi-am imaginat nicio clipă că așa o postare o să degenereze, că o să se ajungă la așa ceva, multe comentarii m-au dezgustat, altele m-au uimit, la un moment dat nici nu le mai puteam urmări, hai, la zeci mai fac față, însă la sute, mii, e mult prea mult. Capacul a fost pus când au început injuriile, că-s o cretină, o proastă și-o idioată, apoi cei care comentau au început să se înjure unii pe ceilalți… Doamne feri și apară!
Am șters articolul. Fără regret. L-am păstrat pe cel de aici și-atât. Sutele de mii de vizualizări la ce-mi folosesc? La absolut nimic! Dacă ăsta-i prețul pe care trebuie să îl plătesc, prefer să mă lipsesc! Dacă doar câteva cuvinte, o relatare, o informare a stârnit așa un tăvălug, o avalanșă de înjurături și ceartă, scandal și ură, ce să mai zic? Ce să mai scriu? De ce să mă mai obosesc?
Azi toată ziua am avut gustul amar al dezgustului pentru cele întâmplate. Oameni? Fiare dezlănțuite-n junglă!
Păcat.
Știu că o să-mi treacă. Știu că o să uit, treptat. Deocamdată însă încă sunt uimită de reacția unora ce-și zic oameni, dar îs mai răi decât fiarele. Un om bun la suflet nu poate înjura, jigni alt om pe care nici măcar nu îl cunoaște. Și pentru ce? Că vrea ca el să aibă dreptate. Ai nene, ai, serios! Câtă vrei, ți-o dau!
Io oricum am șters și am blocat iarăși o grămadă de neni, care întotdeauna au dreptate, ducă-se învârtindu-se. Cu dreptatea și înjurăturile lor cu tot!
Am stat și m-am uitat la cer. Spectacolul oferit de el e curat, frumos și pur, cu nori sau fără, cu curcubeu sau ploi, cerul e acolo. Uneori albastru, întotdeauna infinit.
(Tot) Cu drag și cu iubire,
Aura.
16/06/2020
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui condeiblog Anulează răspunsul