Again

De ieri seară respir greu, mă sufoc, tușesc urât, ceva parcă-mi apasă pe piept, inima o simt ca strânsă într-un clește, ochii zici că-mi ies din cap, gâtul e contractat, dorm foarte rău cu tot cu somnifere (da, le-am reluat, pe când mă bucuram că am scăpat de ele). Rinichii radiază de durere, constipația îmi dă bătăi mari de c…ap 🤪, tot corpul mă doare, sunt amețiță, moleșită, energie am un pic cât să mă târăsc din pat, palmele îmi ard, o durere surdă și sâcâietoare îmi pulsează-n tâmple. După câte-un acces de tuse simt că-mi vine doar să mă întind pe jos, să mor. Mi-e foame dar mi-e și greață, în același timp, gleznele-s umflate, la fel și degetele, pleoapele. Bineînțeles că sunt și deprimată și plâng din senin, din orice, nervii-s praf, tresar, mă sperii la orice, lacrimile mă ard, le simt de parc-ar fi acid și-apoi ochii mă ustură, zici c-am tăiat ceapă.
Mulți recunoașteți simptomele, nu-i așa? E stresul care face ravagii-n corp. E burn-out-ul dezlănțuit. După două săptămâni de bombardare cu probleme, zi de zi (câteodată chiar mai multe, în aceeași zi), era de așteptat s-o iau pe coajă și să clachez.
Cel mai frustrant e când uiți de boală, când te simți excelent, nu mai iei pastile, dormi bine, faci sport și totul e (aproape) perfect. Și-apoi apare ceva care-ți reamintește că nu, nu ești un om normal și sănătos, era doar o iluzie, o fantasmă, o păcăleală. Ăsta-i momentul cel mai greu. Când trebuie s-o iei – iar! – de la capăt.
Măcar acum știi direct ce ai de făcut, programarea la medic, în primul rând apoi ceilalți pași, de stabilizare.
Asta e. V-am scris asta nu ca să-mi plângeți de milă sau să vă impresionez. La starea de acum vă spun drept că mă doare-n cot! Vreau doar să vă atenționez. Cu burn-out-ul nu-i de glumă, nu-i de joacă, iar stresul dezlănțuit face ravagii-n corp.
Aveți grijă, nu așteptați până-i prea târziu, până vă epuizați suprarenalele. Pentru ca să dregeți apoi smântâna, e mult, mult mai greu.
Aura.
08/06/2020

https://aurablupu.com/2019/09/01/stresul-cronic-burn-out-epuizarea-suprarenalelor/

https://aurablupu.com/2019/10/02/sindromul-de-epuizare-suprarenale-sindromul-oboselii-cronice-problema-de-sanatate-nr-1-a-prezentului/

13 gânduri despre „Again

  1. Nu știu ce să zic… Decât că îmi pare foarte rău. Și nu știu cum se întâmplă că ne lovește cam în același timp. La mine e altfel, dar tot fără de bine. 😦 Hai să ne dăm mâna și să ne punem pe picioare, da? Sunt alături de tine și de familia ta încercând să mă îndepărtez de propriile mele probleme. Uite! Eu nici măcar nu am coerența gândurilor, tu măcar ai scris bine… Cred că vei înțelege cu inima ce am vrut să zic… ❤ Multă sănătate tuturor!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.