Poți să iubești până nu mai știi de tine, poți să arzi complet de drag și dor, poți să te tăvălești ca peștele pe uscat, poți face tumbe și vărsa lacrimi amare până inunzi deșertul, că-i tot degeaba. Când iubirii tale nu i se răspunde iar sentimentele nu-ți sunt împărtășite, te păcălești singur, te risipești; aia nu-i iubire, e iluzie. Obsesie, mai corect. Și nu ai niciun drept să ceri să fii iubit de cel/cea pe care îl/o iubești. Pentru că nimeni nu-i obligat să-ți împărtășească sentimentele, nimeni nu poate fi silit să răspundă iubirii tale.
Însa ești de-a dreptul norocos când sentimentele tale au ecou, când ți se răspunde fix la fel. Aceasta este adevărata fericire, adevărata iubire.
Dar cel mai adesea, cea mai comună și banală situație este când unul iubește peste măsură iar celalalt defel. Dacă sentimentele voastre se potrivesc ca nuca în perete, să știți că acest lucru este cel mai comun.
Câți ați iubit la nebunie dar fără a vi răspunde în vreun fel? Alea au fost iubirile pe care nu le-ați uitat niciodată, nu? Cele care și-au pe veci amprenta: în care noi am iubit iar celalalt nici nu ne-a băgat în seamă.
Dar să știți ca alea nu-s iubiri. Iubirea adevărată este împărtășită, este trăită-n doi.
Iar când aveți norocul să vă iasă-n cale, uitați-le pe celelalte, nu vă mai sfiiți, nu vă mai poticniți. Înșfăcați-o cu ambele mâini și trăiți-o din plin. Asta-i iubirea adevărată. Cealaltă e doar o risipă, o iluzie, o pierdere de timp…
Nu vă mai păcaliți singuri, nu mai iubiți fără rost.
În lumea asta mare fiecare are pe cineva, care-l așteaptă, răbdător.
Cu drag și cu iubire,
24/02/2020
De drag. De dragoste. De Dragobete.
❤
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu