OK – Aura B. Lupu

OK

ianuarie 23, 2020

1 – 2 minute

Nu știu unde am citit întrebarea „Cum ești când nu te vede nimeni?” și știu că, pe lângă faptul că întrebarea mi s-a părut complet inutilă și debilă, 🤪 am răspuns totuși, zâmbind(debil): fix-fixuc cum îs și când mă vede tătă lumea! Adică cum să fii altfel, că io nu pricep? Ești într-un fel când ești singur tu cu tine, iar când ieși în lume, te prefaci? DE CE??? Acum câteva secunde iară, am citit „Ai răspuns vreodată la întrebarea „Ce faci?” c-un ok, având însă lacrimile-n ochi, că eu da”. 😳 Hă? Și iar mă-ntreb: DE CE??? Păi dacă plângi, de ce să minți? Nu dom’le, nu-s ok, îmi vine să te bat, să-ți sparg capu’, să trântesc telefonul de pereți, c-așa-s io, cu-adevărat. Nu mă prefac. Uite, îmi smulg păru’ de nervi, mă tăvălesc pe jos și urlu prin casă ca nebuna, nu-ți răspund „ok”, dacă nu îs!

Remeber?

Victime

Ce ne mai place să ne dăm victime! Daaa, nu suntem înțelese; și ioi și vai! Păi cum pana mea să te înțeleagă, dacă minți? Tu plângi, da-i zici că ești bine și-apoi ești victimă, că suferi și el nu-i alături de tine! Fraiero, el te-a crezut!

Fii exact așa cum ești, când ești cu tine, și în rest. Că dacă minți, în primul rând te minți PE TINE! Capiși? Lasă fandoselile și suferitu’ în tăcere, zi ce ai pe mațe, nu tasta, plângând (oh! ah!) „ok”. OK?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

23/10/2020

4 răspunsuri la „OK”

condeiblog

ianuarie 24, 2020 at 2:55 am

S-ar putea ca aici eu să gândesc puțin altfel… Cred că ține de temperament. Nu pot să trântesc telefonul și să urlu, chit că aș fi singur ori cu martori. Mi-ar fi teamă că m-aș sparge. Îmi vine să!… Asta, da! E altceva. Asta știu să zic și zic. Dar chiar și să?…
Și da, mă mint! Mă mint ca să mă cred. Sunt bine! Îmmm-hîîî! Nu-mi iese, dar depun silință. Și de-aș zice altfel m-ar ajuta oare cineva cu ceva? Sunt oameni care te întreabă doar ca să se afle în vorbă. Deci nu-i interesează cu adevărat cum mă simt. Și de-ar fi și mai empatici, ce ar putea face ei pentru mine? N-au cum. Așadar îmi transmit sugestii pozitive, adică pe românește…mă mint frumos! 🙂
Sunt bine, foarte bine, de la foarte bine-n sus! Nu sună mai frumos? Și poate chiar voi fi, de ce nu? Mai târziu un pic, să avem răbdare… Uite, e 24 ianuarie…Unirea! E-hee!

ApreciazăApreciat de 2 persoane

Răspunde
1. Aura B. Lupu
  
  ianuarie 24, 2020 at 11:25 am
  
  Clar ține de temperament, dar, așa cum am scris în articol, baiu’ e,când te minți (chiar frumos), că ajungi să fii și crezut. 🙂 Și nici n-o să știi ce-ar putea să facă cineva pentru tine, empat sau nu, când află că nu ești ok. 😉 Unirea? Să trăim, la mulți ani, dar am o reținere în a-mi mai manifesta patriotismul. Ultima găselniță care mi s-a servit nu demult, e că noi, #ăștia care-am dat bir cu fugiții și-am plecat din țărișoara noastră dragă, n-avem cică dreptul să ne mai dăm patrioti. Suntem lași, nemernici, prefăcuți, etc. și TOT noi suntem de vină, din cauza noastră s-a dus țara de râpă! Asa că, io tac de-acum, Condei. Iubirea de țară și dorul mi-l port unde nu-l vede și nici nu-l mai poate ataca nimeni. 😦
  
  ApreciazăApreciază
  
  Răspunde
Ana May

ianuarie 24, 2020 at 4:21 pm

Sunt sentimente care trăite în interior sunt mult mai frumoase, mai puternice, mai adevărate decât cele „trâmbițate” (credință, dragoste de țară…). Important e să fim sinceri, cu noi și cu ceilalți.
Seară frumoasă! 💝

ApreciazăApreciat de 1 persoană

Răspunde
1. Aura B. Lupu
  
  ianuarie 25, 2020 at 6:04 am
  
  Așa este, mulțumesc Ana! 💝
  
  ApreciazăApreciat de 1 persoană
  
  Răspunde