Spune-mi că-s frumoasă și-o să-ți mulțumesc politicos. Dar spune-mi că-s deosebită, șarmantă, interesantă și-o să-ți mănânc din palmă. Contrar a ceea ce se crede despre femei (în general), că le place să fie admirate, adulate, lăudate și urcate pe un piedestal, să știți că nu e chiar așa; nu toate femeile vânează complimente. Și nu toate femeile așteaptă ca un mascul feroce să le admire și să le aprecieze frumusețea. Am descoperit însă și eu (dă-i tutei mintea cea de pe urmă!😜) că sunt mult mai eficiente pozele decât textele. Că impactul lor este mai puternic decât deșteptăciunea și înțelepciunea câtorva cuvinte cu miez. Nu pot să nu remarc deșertăciunea, dar nici ipocrită nu-s, recunosc că am început să trag și io foloasele pozelor afișate; dar nici nu pot să nu mă întreb câți au și citit textele care le însoțeau. Anyway, asta-i realitatea. Alergăm după strălucire. Apreciem pojghița, poleiala, fără să ne obosim să mai privim și în adâncuri. Grăbiți, n-avem timp să despicăm firul în patru și nici răbdare să citim un text până la capăt, indiferent cât de bine-ar fi scris și câtă înțelepciune-ar cuprinde. Și pe mine mă atrage strălucirea, zorzoanele, „droadele” cum zice Adi, îmi place ce-i frumos, dar pot întrezări și ce se-ascunde dedesubt. Sau, cel puțin, mă străduiesc s-o fac.
Afișăm poze, sperând să ni se aprecieze sufletul; cu cât mai tare ne dezgolim, cu-atât strigăm, de fapt, cu mai multă disperare după ajutor. Cu cât mai multe selfiuri ne facem, cu-atât suntem mai goi pe interior. Cu cât zâmbetul e mai larg, cu-atât suntem mai triști și mai însingurați.
Priviți dincolo de poze. Dați like-uri nu doar la doi ochi frumoși, ci și la povestea din spatele lor.
Spune-mi că-s frumoasă, că-mi place s-o aud, ca oricărei femei. Dar dacă doar frumusețea te-a atras, dă-i pace. Mai bine pleacă. Și lasă loc celor care-s atrași și de ceea ce se ascunde dedesubt.
Cu drag și cu iubire,
21/12/2019
Fragment din „Trăiește. Iubește. Și taci.”
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii Siono
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Textul ăsta e bun de citit și de dat mai departe! 👏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc Licurici! 🙏❤️
ApreciazăApreciază
Doamna Lupu, tătă sunteți frumoasă și la ,,scris” dar și în poze!
Cu deosebită stimă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam fain, domnule Oniciuc!
😁🙏💙
ApreciazăApreciază
Cu prețuirea lecturării creațiilor și sufletului dumneavoastră!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mult adevăr in ceea ce spui, totuși, atunci cand pui o poză undeva, oriunde, cred că vrei să-ti fie apreciat nu sufletul ci chiar trupul. Că or fi ochii cei ce tre’ să atragă atenția, suplețea ori voluptatea formelor, atitudinea, postura, sau pur și simplu delicatețea degetelor sau machiajul folosit, tot despre fizic vorbim. Sigur, dacă suntem din tagma filozofilor ori a înțelepților, vom înțelege câte ceva despre suflet și din astea dar e mai puțin probabil să filozofezi într-o zi de marți ori joi pe la amiază , când de abia îți mai vezi capul de atătea sarcuni și nevoi imediate. Așa că îți spui : wow! ce bine arată ( sau nu) și ființă asta..
Ăsta e rostul pozelor, zic eu – să arate infățișarea, imaginea, peisajul. Linistea din ele și nu tumultul, nici nevoia în care ești în mod constant ci belșugul. Fizic ori emoțional.
De aceea este, cred, aproape nedrept să pretinzii ca altul să vadă ce tu ascunzi în spatele a ceea ce afișezi cu obstinație.
Altfel, despre femei, numai de bine. Si e cât se poate de sigur că adoră să fie apreciată, adulată, zeificată. Poate că nu la scară largă, desigur, dar măcar într-un singur suflet să se afle toate acestea. Aș îndrăzni să afirm că nu există exceptie de la aceasta, dar cine poate ști cu certitudine??
🙂
ApreciazăApreciază
Acuma depinde de motivele pentru care afișezi poze. Dar cînd poza are și un text atașat, iar comentariul face referire doar la poză, aici intervine nu nemulțumirea mea, pentru că ar fi mult spus, ci mai degrabă nedumerirea mea. Dacă ai timp să comentezi ceva, mi se pare de bun simț să-ți faci timp și să citești acel ceva până la capăt.
Cât despre zeificat, adulat etc. regret dar nu sunt de-acord; oi fi excepția ce confirmă regula? 🤪 Dar io nu mă simt în largul meu pe-un piedestal; acolo, sus, nu doar că te simți singură da’ ți se mai și răhățesc toate zburătoarele-n cap! 😂
Altfel, numai bine Lucillette, și-ți mulțumesc pentru că ai citit până la capăt. 🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prea multă teorie, când ,,practica”, ne ucide… Cred eu, că sinceritatea fotografiilor chiar și regizate, nu înșeală realitate. Scrisul confirmă sufletul!
Mărturisesc că îmi place această polemică și îmi cer scuze doamnei Aura Lupu, pentru că sunt interesat tocmai pe pagina dumnea-ei…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acuma, ( 🙂 ) nici eu nu mă gândisem că „adulat” ar putea însemna în vremurile acestea vreun așezat în glastră, ca mușcata, în fereastră. Ori pe cea mai de sus creangă a nush cărui copac aflat pe vreo colină ori vârf de munte, astfel încăt răhățirea să se poată întâmpla.
Pentru că, dacă gândim mai cu aplecare, femeile, astăzi, și de o bună bucată de vreme, vor să fie parte a oricărei acțiuni, nicidecum un obiect de pe polițe aurite.
Adulat nu însemna nimic altceva decât iubit, strâns în brațe, alintat, răsfățat.
Dacă ești exceptie de pe la ăstea, foarte bine, dar parcă aș zice că nu…
Despre cititul pân’ la capăt… Păi sigur că citesc. Fie și doar ca o mulțumire tacită datorată părinților mei care au ales să mă învețe să citesc în loc să mă trimită cu sapa în spate la CAP, ca să nu mai spun că altfel cum aș vorbi dacă n-aș ști despre ce s-a discutat??
Toate cele bune, Aura, și-ți mulțumesc și eu pentru dialog!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acuma ce să mai zic… M-am băgat și eu agramatul… după ,,Lacrima lui Tilică”-vin propriu din vișine, de doi ani, în treburile lui Ștefan Cel Mare… Să-mi fie rușine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Zic că e exclus sentimentul de rușine când „posezi” Lacrima lui Tilică, veche de 2 ani.
Acuma, ( 😁 ) nu că l-aș cunoaște eu pe numitul, dar dacă a plâns tre’ să fie/să fi fost de o sensibilitate aparte. Cu atât mai mult cu cât a lăcrimat tocmai din suflet de… vișină.
🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu a plâns tare… A vărsat doar o lacrimă, cât un infinit de lacrimi…! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și am uitat să reamintesc că, după părerea mea, femeia chiar trebuie, și cred eu, adulată și zeificată. Femeia, indiferent că o are strămoș pe Eva sau Lilyth, este cea mai valoroasă, minunată, creație a lui Dumnezeu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place să cred că am oarece calități de psiholog, deci pot să deduc că ești inteligentă doar privindu-te în ochi, la fel cum pot să-mi dau seama că ești frumoasă doar citindu-ți textele. O frumusețe aparte, pe care nu toată lumea știe s-o aprecieze, din păcate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iți mulțumesc frumos, Petru, pentru că vezi și dincolo, și dedesubt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană