Am postat zilele trecute pe feisbuc un mesaj primit de la o cititoare, care mi-a plăcut tare mult și mi-a mers direct la inimă.

„Pun Numele Domnului azi peste tine,

Si harul Divin să-ți fie-nmulțit ,

Să ai biruință în vremea ce vine,

Și-n calea furtunii să stai neclintit.

Pun dragostea Domnului și a Sa putere,

Peste viața ta și al tău cămin

Și-atunci când smerit ajutor vei cere

Să ai rezolvare și pace din plin.

O gardă cerească să-ți fie alături

Și-un scut protector să te-ocrotească mereu,

Iar steagul credinței oricând să îl fluturi

Și oricui să-i vorbești de al tău Dumnezeu!”

E prea frumos să nu-l dau mai departe. Și m-am gândit la tine. — mi-a mai scris ea. Mi-au dat lacrimile instant.

Când cineva pe lumea asta, citind așa ceva se gândește la tine, Doamne! răsplată mai mare nu-ți trebuie.

Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.

Am alăturat textului o poză, asta de mai jos

că eram și io nealcoșe-n biserică, nănașe la o nuntă. Dar… Au urmat dezbaterile. 😁

Cineva-mi scria în unul dintre comentarii că „Eu cred că cel mai mult contează interiorul, starea sufletească, bunătatea, dragostea față de tot ce ai în jur și mai puțin trebuie de atras atenția la exterior!” — total de acord, dar oare de câte ori am cumpărat o carte, atrași și de copertă, nu doar de ceea ce e în interior? Altcineva că „Să nu fie cu supărare, dar toaleta e cam nepotrivită pt aceasta postare!”. OK, de obicei răspund și trec mai departe, dar azi simt nevoia să și scriu despre asta, că poate nu-i destul de clar ce fac io pe-aici, prin lumea asta deșartă și trecătoare. Am mai scris și-aici: https://aurablupu.com/2019/12/21/dedesubt/

și musai să menționez că oi fi io crezătoare în Dumnezeu, pe care nu-l văd ca pe-un critic de modă, dar nici habotnică să știți că nu-s. Nu-mi petrec zilele făcând mătănii și nici șanțuri prin jurul bisericilor nu fac. Iar când m-oi lăsa de scris și m-oi apuca de grădinărit, promit să pun poze numa’ cu roșii și castraveți și-o să postez mesajele primite de la alți grădinari, cu îngrășămintele adecvate fiecărui tip de sol. Până atunci însă, dați-mi voie să fiu superficială și să postez mesaje de la cititori și poze cu mine și citate de prin cele 4 cărți scrise până acum pe care, tot cu superficialitate, încerc și io să le vând. N-am adunat peste 21.000 de oameni pe blogul Aura B. Lupu plătind pe altcineva să-mi facă reclamă, să știți. Tot ce fac, fiecare mesaj, fiecare răspuns, fiecare articol etc. îmi aparțin, n-am o echipă în spate care să se ocupe de promovarea mea pe rețelele sociale. Uite, și acum, în clipa de față, tastez cu mâna stângă, cei care mă citiți constant știți de ce, dreapta e (încă) în orteză.

Așa că, iertat să-mi fie, nu caut atenție – doar! –, cum sugera un domn la altă postare,

„V-am urmărit postările, stimată doamnă, câțiva ani așa mai din umbră, fără intervenții. Sunteți o femeie frumoasă, deșteaptă, atrăgătoare și aș putea înșira multe calități vizibile ori deductibile. Percep însă o oarecare doză de (falsă) modestie și o mare nevoie de atenție care trebuie să umple un VID. Nu vă judec doamnă, este doar o imagine pe care mi-ați creat-o. Știm că imaginea reală este media dintre percepția celor din jur și cea despre sine! Sănătate multă și…împlinire pe toate planurile!”

nici nu mimez vreo falsă modestie și nici nu vreau să umplu nu știu ce vid, singurul gol pe care tare-aș vrea să-l umplu, e contul meu. Acum să nu-mi săriți în cap că uite dragă și la asta, vrea să-i cumpărăm cărțile??? Aaa, nu, vreau să vând gogoși. Normal că vreau!

Celor care ați făcut-o deja, vă mulțumesc din suflet.

Iar pe cei pe care-i exasperez cu pozele, articolele, ținutele, cărțile și cuvintele neadecvate, vă rog să mă iertați că v-am inoportunat; să știți că nu-i musai să mă urmăriți, citiți, vedeți. Există un buton pe pagină, în dreapta, sus. Dați click pe el și ați scăpat.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

21.11.2022