Este evident că sunt mulți oameni care tânjesc după România. Sunt plecați poate de ani mulți, sunt stabiliți cu tot cu familii în alte țări și totuși duc dorul meleagurilor natale. Și asta mai ales de sărbători...

Se zice că dacă vezi undeva, într-un alt colț de lume, un om suferind de dor de țară, sigur e român.

Nici eu nu fac excepție de la regulă.

Dar… bineînțeles că există un „dar”.

Când am plecat din România am luat hotărârea ferm. Hotărâți. Plecăm definitiv. Și-am plecat.

Nu pot spune că nu ne-am mai uitat niciodată înapoi. Ba da.

Te uiți. Te-ntorci. În vacanțe. Aștepți cu nerăbdare să-ți revezi părinții și frații și neamurile și locurile dragi.

Am momente în care mi-e dor și de prafu’ de pe uliță și de tușa Tină (Dumnezeu s-o ierte) și de lelea Mărie și badea Niculae. De dealuri. De Stanca Pocosului și…