DOR

Este evident că sunt mulți oameni care tânjesc după România. Sunt plecați poate de ani mulți, sunt stabiliți cu tot cu familii în alte țări și totuși duc dorul meleagurilor natale. Și asta mai ales de sărbători...

Se zice că dacă vezi undeva, într-un alt colț de lume, un om suferind de dor de țară, sigur e român.

Nici eu nu fac excepție de la regulă.

Dar… bineînțeles că există un „dar”.

Când am plecat din România am luat hotărârea ferm. Hotărâți. Plecăm definitiv. Și-am plecat.

Nu pot spune că nu ne-am mai uitat niciodată înapoi. Ba da.

Te uiți. Te-ntorci. În vacanțe. Aștepți cu nerăbdare să-ți revezi părinții și frații și neamurile și locurile dragi.

Am momente în care mi-e dor și de prafu’ de pe uliță și de tușa Tină (Dumnezeu s-o ierte) și de lelea Mărie și badea Niculae. De dealuri. De Stanca Pocosului și de baraj.

Sunt locuri unde am copilărit. N-ai cum să le uiți și să nu-ți mai fie dor

Acum, în momentul ăsta, cel mai dor mi-e de mama. Și de tata. De colăceii și „coptăturile” mamei. De mirosul lor. Mi-e dor de vocile subțiri de copii care vin în Ajun cu colinda. Mi-e dor de afumăturile lui tata, de gustul și mirosul lor unic. De vinul de casă fiert. De scârțâitul zăpezii sub talpă. De cerul înstelat. De cireșul meu din „fundu’ gredinii”.

Sunt multe de care-mi este dor. Cumplit de dor.

Dar… așa cum am scris mai sus există un „dar”.

Înăbuș dorul ăsta cu bucuria de a fi alături de familia mea.

În 10 ani n-am fost niciodată de Crăciun în România. N-am putut. Dar am făcut în așa fel încât familia mea să simtă Crăciunul și aici. Și poate peste ani o să-și amintească, cu dor, de mirosul Crăciunului MEU. Pe care l-am sărbătorit AICI. De sarmale, de brad (colăcei nu, că asta rămâne specialitatea mamei și nici afumături, că asta-i a tatei), de colindele pe care le cântăm împreună (moment în care Edi fuge și se ascunde sub masă), de bucuria și entuziasmul și efervescența mea în preajma sărbătorilor. De cadourile de sub brad care apar peste noapte.

Creăm Momente. Creăm Amintiri. Creăm Doruri.

Noi. Fiecare.

Așa că fruntea sus, înăbușiți-vă dorurile și creați altele.

Fiți voi, fiecare din voi, „dorul” cuiva de peste ani.

Prin felul în care sunteți ACUM. AICI.

Cu drag si cu iubire,

Aura B. Lupu,

un dor. 

Fragment din cartea „Trăirile Aurei”.

Cartea poate fi comandată de pe Amazon

https://www.amazon.com/Trairile-Aurei-Romanian-Aura-Lupu/dp/6069461800/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1539621983&sr=8-1&keywords=trairile%20aurei

Mulțumesc!

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

8 gânduri despre „DOR

  1. Sărbători luminate și binecuvîântate, Aura ! 🙂
    DORUL de bunici, părinți, frați, surori,rude, prieteni, NEAM și ȚARĂ nu MOARE niciodată ! 🙂
    CRĂCIUN fericit întregii tale FAMILII ! 🙂
    Alioșa ! 🙂
    PS ! 🙂
    Dacă CRISTINA este prietena noastră virtuală,
    NOI, de ce n-am fi ??? 🙂 🙂 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.