Între cer şi pământ

Aura B. Lupu

Octombrie 2002
Toamna.

Un anotimp atât de frumos! Însă un an cu amintiri atât de dureroase!

Cu o geantă mică pe umăr, cu 10 euro în buzunar, îmbrăcată cam subţire pentru vântul rece de aici, priveam frunzele spulberate de vânt şi mă întrebăm: „Oare unde-o să dorm la noapte? Oare ce-o să mănânc?”.
M-am aşezat pe-o bancă şi-am început să scriu în jurnal. Fumam. Asta-mi mai ţinea parcă de foame. Mă gândeam la copiii lăsaţi în România, le vedeam fetişoarele triste, parcă le auzeam vocile subţiri şi-mi doream, cu disperare, să-i pot lua în braţe. Dar gata. Nu-mi puteam permite să mă mai gândesc la ei, era musai să-mi păstrez puterea. O făceam pentru ei, pentru viitorul lor.
România mă scuipase afară. Cu două slujbe şi tot nu făceam faţă. Abia reușeam să plătesc facturile. Ziua de salariu însemna 100 de grame-n plus de parizer şi, poate, şi vreo 2…

Vezi articolul original 487 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.