Între cer şi pământ

Aura B. Lupu

Octombrie 2002
Toamna.

Un anotimp atât de frumos! Însă un an cu amintiri atât de dureroase!

Cu o geantă mică pe umăr, cu 10 euro în buzunar, îmbrăcată cam subţire pentru vântul rece de aici, priveam frunzele spulberate de vânt şi mă întrebăm: „Oare unde-o să dorm la noapte? Oare ce-o să mănânc?”.
M-am aşezat pe-o bancă şi-am început să scriu în jurnal. Fumam. Asta-mi mai ţinea parcă de foame. Mă gândeam la copiii lăsaţi în România, le vedeam fetişoarele triste, parcă le auzeam vocile subţiri şi-mi doream, cu disperare, să-i pot lua în braţe. Dar gata. Nu-mi puteam permite să mă mai gândesc la ei, era musai să-mi păstrez puterea. O făceam pentru ei, pentru viitorul lor.
România mă scuipase afară. Cu două slujbe şi tot nu făceam faţă. Abia reușeam să plătesc facturile. Ziua de salariu însemna 100 de grame-n plus de parizer şi, poate, şi vreo 2…

Vezi articolul original 487 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.