Femei puternice

Multe persoane, după ce-au citit cartea „Trăirile Aurei” mi-au spus: „Aura, te admir! Ești o femeie puternică!”.

Să vă spun drept io nu m-am văzut în felul acesta niciodată. Din contră, m-am simțit slabă, mică, pierdută, vulnerabilă, plină de temeri și îndoieli, nesigură pe ea. Asta de cele mai multe ori. Vă surprinde, nu?  Cred că felul în care te vezi tu pe tine e, de cele mai multe ori, distorsionat. Știți, ca-n labirintul acela cu oglinzi ciudate, în care nu te vezi așa cum ești, cu-adevărat. Iar distorsionările astea apar tocmai din cauza lentilei prin care ești forțat să te privești: prin lentila fricii pe care o simțeai când pumnul sau palma „ex”-ului te lovea; erai mică, slabă și neajutorată… Te vezi prin lentila nesiguranței, când băteai străzile unui oraș necunoscut, străin, când doar frunzele spulberate de vânt îți însoțeau pașii iar ploaia-ți spăla lacrimile disperării, pentru că nu știai ce-o să mănânci și unde o să  dormi; erai pierdută, speriată, plină de frământări… Te vezi prin lentila terorii, când erai la un pas de moarte, la mâna și bunul plac al unor monștri; erai vulnerabilă, înfricoșată, slabă…

Am fost însă puternică pentru că n-am avut încotro. Dar ce-a fi vrut să am!

Ce-aș fi vrut să rămân neîncercată, să-mi permit să fiu slabă, să fiu și io cocoloșită, mădărită, ținută-n puf și-n blănuri, în lux și în huzur! Ce-aș fi vrut să fiu doar femeie, fără să fiu și puternică, să nu fiu nevoită să-mi ascund feminitatea îndărătul unor ziduri înalte până-n cer! Ce-aș mai fi vrut să fiu doar alintată, încurajată, susținută, ajutată! Ce-aș mai fi vrut doar să-nfloresc! Am înflorit, dar, fiind și puternică, a fost musai să scot și niște țepi.

Apreciez admirația și vă mulțumesc. Dar să știți că am și-un gust amar. Puterea nu vine de la sine. O clădești și crește în ani și ani de încercări. Putere pe care, chiar cu riscul de-a pierde admirația, aș fi preferat să nu fiu nevoită să o am…

Da, puterea unui om e mare. Dar puterea lui Dumnezeu e nemărginită. Poți uita, poți ierta, poți trece peste multe, dar când privești în urmă îți dai seama că cineva a pus umărul la „putut„-ul asta. Că singur n-ai fi reușit niciodată.
Io, acum, asta simt…
Mă privesc de multe ori cu detașare, de parcă n-aș fi eu, ci-un simplu spectator al unei vieți extraordinare, și-ncerc să mă pun iar în papucii aceia, purtați demult… Dar, indiferent ce-aș face, să-mi tai călcâiul sau vârful degetelor, ca surorile Cenușăresei, papucii ăia nu-mi mai vin. Viața ce-am trăit-o până acum, dacă ar trebui s-o retrăiesc, n-aș mai putea. Mă rog, zic io acum.
Încerc să găsesc explicații la cum am rezistat la TOT prin ce-am trecut. N-am reușit să aflu decât una: Dumnezeu m-a ajutat.
Și nu pot fi decât recunoscătoare: că mi-a dat să trec, că m-a ajutat s-o fac, dar, mai ales, că mi-a lăsat încă puterea să zâmbesc…
Mulțumesc!
🙏
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
13/10/2019

DSC_0655

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

6 gânduri despre „Femei puternice

  1. Puterea de a merge înainte cu dinții strânși, se continuă cu puterea de a zâmbi mai apoi și cu puterea de a trage și învățăminte pe marginea drumului străbătut. Să te detașezi într-un final de ce a fost și să-ți lași inima deschisă pentru ce urmează să fie. E starea unei însoriri după furtună, când păsărelele cântă voioase printre ramurile încă îmbrobonate de apă. Cunoaștem acum o Aura înțeleaptă, care se plimbă în natură și se încarcă sufletește de la frumusețea acesteia. Numai că nu a fost dintotdeauna senin în viața ei. Nici pe departe…Recomand tuturor lectura trăirilor Aurei. Acolo sunt pagini desprinse din coșmarul unor evenimente cărora ea a trebuit să le facă față. Sunt lecții de viață până la urmă. Însă nu sunt prezentate cu pedanteria unuia care își dă și el cu părerea dintre rafturile unei biblioteci. Sunt lecțiile învățate de ea însăși, pe propria piele, trecând de fiecare dată la alt nivel numai după ce era silită a stoarce și ultima picătură de vlagă din ea. Și a reușit! Dar picioarele sale nu ar fi știut să se mai oprească dacă nu și-ar fi acordat răgazul să stea în sfârșit și să contemple de sus în jos, acel drum parcurs. Abia de atunci pasul ei a putut să-și schimbe ritmul… și să se plimbe.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Scrie, Aura, scrie!
    Pentru că sunt încă multe femei și copii care suferă fără vină. Pentru că esti „luminița” care le dă putere și speranță că într-o zi va fi bine, că vor trăi in lumină, în normalitate.
    O săptămână frumoasă și înălțătoare, ca ziua de azi! 🌟🌹

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.