Postând citatu’ ăsta: „Fericirea supremă în viață este convingerea că suntem iubiți, iubiți pentru noi sau, mai curând, în ciuda noastră.” de Victor Hugo, cineva mi-a scris că nu înțelege partea cu „în ciuda”.
Păi fix ce-a vrut nenea Victoraș să zică nu știu, dar eu am rezonat cu „în ciuda” asta pentru c-o pricep. Mă rog, cum o pricep io, nu-i musai toți s-o înțeleagă la fel ca mine. 😉
Suntem iubiți în ciuda noastră (și tocmai de asta-i fericirea supremă!) pentru că suntem iubiți chiar și când nu merităm; suntem iubiți tocmai când merităm mai puțin. De asta-i „în ciuda” noastră. Nu suntem „iubibili” tot timpul. Io una cu siguranță nu! Am fițe și figuri bugăte, pitici pă creier cu duiumul, îs „dîcosă”, nervoasă, sâcâită, etc., iar atunci nici mie nu-mi vine să mă iubesc, darămite să mă iubească altcineva? Și totuși… când acel altcineva fix când îs mai ne-iubibilă mă iubește, știe să mă potolească și să mă aducă în starea potrivită, e în ciuda mea, nu? 🙂
Iar asta-i fericirea supremă, pentru mine. De iubit, când ești ușor de iubit, poate oricine. La bine, la frumusețe, la momente faine, e floare la ureche să iubești. Nem să văd la greutăți, la boală, la nervi, la urâțenie, la momente tensionate, unde-i iubirea? Dacă-n momentele alea e, atunci chiar e. Cu-adevarat. ❤
Când ai nasu’ roșu și ochii umflați de plâns, nu când ești senină și zâmbitoare ca o zambilă…
Când ești încercănată și-obosită și cu părul vâlvoi, nu când ești elegantă, aranjată și dichisită, proaspăt ieșită de la un salon de-nfrumusețare…
Când ești tristă sau nervoasă, când ești afurisită și numa-nțepi, nu când susuri și șoptești vorbe dulci și torci, ca o mâță…
No, când cineva te iubește în toate astfel de momente, e „în ciuda” ta.
Dar cât de faină-i ciuda asta!
A știut nenea Victoraș ce zice!
Io una-l înțeleg. Ce-i drept, în felul meu. Și-n ciuda mea. 😜
Cu drag și cu iubire,
03/09/2019
Donație
Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!
€10,00
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu