Dacă sunteți slabi de inimă nu vă uitați la filmarea de mai jos. De obicei nici eu nu mă uit și nici nu redistribui astfel de fimări dar acum parcă m-am văzut cu Edi atacați de Rottweiler. Cei care mă citiți știți povestea.
Noi atunci am scăpat teferi.
Dar pentru prima oară de când Edi a murit simt un fel de… ușurare, că e ferit acum de-așa ceva! N-aș fi crezut vreodată c-o să gândesc și-o să simt asta, dar văzând filmarea… regret, dar asta simt! Bine, asta pe lângă o furie și-o indignare pe care nici nu știu cum să le descriu!
Privind-o mi s-a făcut rău. Acum tremur, capul îmi pulsează de durere și mi-e greață, nici să plâng nu pot măcar. Amărâtu’ ăla de cățel n-a avut nicio șansă și mă înfurie teribil nu atacul Amstaffului – ăla a făcut ce-i antrenat să facă de-un imbecil pe care l-aș… ioi, mai bine nu scriu ce i-aș face! 👿 – ci inconștiența, indiferența și idioțenia femeii care-l plimba liber și fără botniță! Mă umple de indignare indiferența celor din mașinile care trec fără să oprească, mă enervează la culme faptul că cineva filmează scena fără să sară în ajutor, mă doare până-n străfundul inimii să văd femeia cum își cară singură câinele rănit și nimeni nu o ajută!
Câinele nu e de vină! Citind comentariile m-am cutremurat! Doamne, am impresia iar că-s picată de pe Lună! Vinovat e stăpânul idiot, vinovată-i femeia care-l plimba, vinovați suntem noi toți cu indiferența și apatia în care trăim!
Sper din suflet să fie cățelul ăla bine și stăpâna lui. Dar o astfel de traumă lasă urme.
Pe veci. Credeți-mă, io știu. 😢
Și mai sper să fie pedepsiți și stăpânul și femeia care plimba Amstafful, să țină minte pe vecie că o astfel de scenă se putea evita. C-o lesă și c-o botniță. Atât!
Cu multă tristețe de data asta,
Aura B. Lupu
10/06/2019



Lasă un comentariu