Când o parte din viață ai fost pentru un bărbat doar un sac de box și-un receptor de spermă, e foarte greu să mai ai încredere. Și e și mai greu să ieși din cochilie. Să te deschizi. Știți voi, expresia aia,”ca o floare”. Ha! Floare? Nucă eram!

În momentul când am divorțat am zis că veci nu mă mai mărit! Da’ veci! Eh,”veci”-ul ăsta a durat 9 ani. Ca după aia… Am fost o norocoasă. Cineva a avut suficientă răbdare. Cineva a fost tot ce-am avut eu nevoie să fie. Cineva m-a readus la viață. Cineva a reușit să ajungă la „miez”. Pe care-l ascunsesem bine de tot și-l îngropasem atât de adânc încât nici eu nu-l mai găseam. Dar… Se zice că fiecare sac are-un petic. Doar să-l găsești… El zice că-s „peticuțu” lui. Eu zic că-i iubirea vieții mele.

– Te iubesc, declară el.
– Cât de mult?…