Încredere

 

Când o parte din viață ai fost pentru un bărbat doar un sac de box și-un receptor de spermă, e foarte greu să mai ai încredere.
Și e și mai greu să ieși din cochilie.
Să te deschizi. Știți voi, expresia aia,”ca o floare”. Ha! Floare? Nucă eram!

În momentul când am divorțat am zis că veci nu mă mai mărit! Da’ veci!

Eh,”veci-ul” ăsta a durat 9 ani.
Ca după aia…

Am fost o norocoasă.

Cineva a avut suficientă răbdare.
Cineva a fost tot ce-am avut eu nevoie să fie.
Cineva m-a readus la viață.
Cineva a reușit să ajungă la „miez”. Pe care-l ascunsesem bine de tot și-l îngropasem atât de adânc încât nici eu nu-l mai găseam. 

Dar…

Se zice că fiecare sac are-un petic. Doar să-l găsești… 
El zice că-s „peticuțu” lui.
Eu zic că-i iubirea vieții mele.

E februarie. E luna îndrăgostiților și bag’ seamă m-au atins și pe mine inimioarele și îngerașii. Că na, nu-s nici io de piatră !

-Te iubesc, declară el.
-Cât de mult? întreabă ea.
-Pân’ la cer și-napoi.
-Io te ador, șoptește ea.
-De ce? șugubăț întreabă el.
-Da’ ce, crezi că io știu? De aia!

Da, vorbele, declarațiile, jurămintele, toate-s faine.

Dar știți ce-i și mai fain?

Să mergeți amândoi pe-un drum îngust iar el să aibă grijă ca tu să pășești pe unde-i mai ușor și mai sigur.
Să cobori din autobuz iar el să-ți întindă mâna.
Să fiți pe stradă, într-o mulțime de oameni, iar tu să-i simți mâna protectoare pe spate. Permanent.
Să se așeze la masă, după o zi lungă la servici, iar înainte de-a pune prima îmbucătură în gură să întrebe: „Tu și copiii ați mâncat?”. Întotdeauna. Și de fiecare dată.
Să nu simți nici o clipă c-ar considera copiii tăi altfel decât și-ai lui. 
Să fie întotdeauna de partea ta. Indiferent dacă ai sau nu dreptate. Să te susțină. Să te sprijine și să te încurajeze.
Să râdă împreuna CU (nu DE) tine.
Să te privească doar și să știe deja ce gândești.
Să-ncepi un cuvânt iar el să-l termine.
Să te trezești din operație iar primul pe care-l vezi să fie el…
Cu ochii adânciți, cu fruntea încrețită de grijă, cu buzele strânse…
Să recazi în somnul semi-conștient, zâmbind, în ciuda durerii, știind că el e acolo…

„Te iubesc”… Uneori e atât de ușor s-o spui. Alteori e atât de greu…

Dar știți ce este de fapt CEL mai greu?

S-o simți.
Și s-o arăţi.
Şi mai ales s-o dovedești.
Restul… sunt doar vorbe.

With love,
Aura.

0AS

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

Reclame

3 gânduri despre „Încredere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s