Primul apus pe care l-am văzut la mare a avut, pe lângă frumusețea ce mi-a tăiat respirația, un bonus: o pereche de miri ce-și făceau pe plajă pozele de nuntă. Era puțină lume pe plajă atunci, în aprilie, și era prima oară când am hotărât să rămânem peste noapte la un hotel, în Calais. Era locul nostru preferat (și este în continuare) unde mergem la mare la sfârșit de săptămână, când prindem vreme frumoasă. Bine, nu vă închipuiți că vremea asta frumoasă înseamnă 30 de grade, dacă-s 19-20 de grade și nu plouă e perfect. Aici în Belgia cam asta-i vremea frumoasă, că dacă aștepți 30 de grade ca să mergi la mare trece anu’ și nu mai apuci.

Calais l-am văzut prima oară într-un film româno-belgian și știu că mi-a plăcut țărmul înalt (Coasta de Opal, denumită astfel din cauza culorilor schimbătoare) monumentul care face parte din trio-ul Dover…