Știu că v-am zăpăcit de cap cu minunile mele da’ no, viața asta-i plină de minuni, doar noi s-avem ochii deschiși și să le vedem pentru că-s convinsă că și voi, fiecare din voi, ați avut minunile voastre. ❤
La venirea noastră-n Belgia eram fericită. Că în sfârșit eram împreună. După 5 ani în care fusesem singură și-n condiții greu de imaginat, pe care le suportasem tocmai pentru promisiunea că o să-mi dea voie să-i aduc aici și pe „bărbații mei” da, pot spune că eram, naiv, fericită.
Cu bruma de bani ce reușiserăm s-o adunăm (cu chiu și vai), cu-atâtea lucruri câte încăpuseră-n mașină, cinci suflete eram la început de drum.
Luasem o casă în chirie, mică și-amărâtă dar pentru noi era palat.
De lucru… doar o promisiune și muuulte speranțe. Acte ioc. Doar promisiuni…
Conta însă că eram toți aici.