Voi din care categorie faceți parte?
Din cea care dacă aude pe cineva vorbind românește intră rapid în vorbă sau din cea care se preface că nu înțelege și merge mai departe?
Io cred că v-ați prins deja de care mi-s… 😀
Băgătoarea-n seamă number one…
Și deși mi-am luat-o peste cap de nenumărate ori, tot nu mă-nvăț minte. Tot mă bucur și-mi tresaltă inima-n piept când aud vorbindu-se românește.
Dar… am început să fiu mai reticentă în a aborda oamenii dar și mai atentă la cine vorbește…
Întâmplări am avut destule și plăcute dar și mai putin plăcute…
Venind odată nu știu de unde, am găsit în fața casei noastre o mașină cu număr românesc. Un el și-o ea. Am oprit mașina-n dreptul lor și le-am făcut semne, vezi-Doamne indignată și-ofuscată că să plece, că ăla-i locul nostru de parcare.
Bieții de ei, cam speriați și cu ochii mari au dat din cap că da, pleacă. Bine, era loc de parcare suficient iar eu am coborât repede din mașină și le-am mai și bătut în geam, dând din mâini ca apucata și-ncercând să nu râd. Temători, au lăsat geamul mașinii câțiva cm în jos, explicându-mi (cred că-n franceză) că da, pleacă imediat.
Atunci le-am răspuns pe românește:
– Da’ ce, alt loc de parcare n-ați găsit? Numa’ în fața casei unor alți români?
S-au blocat.
Abia când am început să râd bieții de ei au răsuflat ușurați.
Evident că i-am poftit în casă, io așa îs, nu pot lăsa omu’ să stea în drum.
Acum câteva săptămâni, trecând pe lângă un șantier, câțiva muncitori au înclinat din cap, salutându-mă. La nimereală le-am răspuns c-un „Hai noroc băieții!”.
– Săru-mâinile! mi-au răspuns în cor și cu zâmbete laaaargi pe fețe.
Eram în Mallorca în concediu iar în fiecare seară când ne întorceam de la plimbare la hotel, pe o străduță-ngustă era un bloc, iar în fața lui, pe scări, câțiva bărbați stăteau seară de seară și beleau fasolea la trecători. N-au comentat în primele seri, s-au uitat luuung…
Io cu Adi de mânuță, în budigăi scurți că no, la 30 și ceva de grade și-n vacanță n-oi umblă cu fuste până-n pământ, nu? 😉
Într-o seară unu’ dintre ei nu s-a mai răbdat și-a exclamat:
– Uite bă la asta ce picioare are!
La care io am izbucnit în râs iar Adi i-a răspuns:
– Da’ du-te mă și nu mai spune, chiar? tot râzând.
– Uraaa, trăiască România cu cele mai faine femei! au început să strige bolunzii, de tătă strada se uita-n gura lor. 🤣
Din experiențele avute știu că nu te poți încrede chiar în toată lumea. Că-i bine câteodată să fii mai rezervat și circumspect. Sunt fel și fel de oameni. Io însă tot nu pot să să mă prefac că nu-nțeleg când aud românește…
Dar odată m-am prefăcut, recunosc…
Eram în Lidl și tot un grup (că dacă-i numa’ unu’ singur nu-ndrăznește 😉 ) au început să comenteze-n preajma mea. I-am ignorat, m-am prefăcut că nu-nțeleg o boabă, ba le-am mai și zâmbit tâmp… Când am ajuns la casă erau în fața mea iar unul dintre ei, vrând să facă pe galantu’, m-a poftit să intru-n fața lor, dar șoptindu-i altuia printre dinți:
– Hai, că din față am văzut-o, s-o vedem acum și din spate.
No aci n-am mai putut să tac și să mă mai prefac…
– Ia dați-i drumu’ voi în fața mea, da’ repede, că io v-am văzut și v-am mai și auzit, dar nu m-ați impresionat defel! le-am răspuns de data asta fără pic de zâmbet.
– Ooo, vă rugăm să ne iertați, n-am știut că sunteți româncă! și-au cerut ei scuze da’ no…
Mda… Fel și fel de oameni, nu?
E de-avut un pic de grijă ce anume scoatem pe gură crezând că nimeni nu pricepe ce vorbim.
Înainte da, aveai o oarecare siguranță că nimeni n-o să te-nțeleagă, dar acum din contră, probabilitatea-i foarte mare.
Io – de cele mai multe ori – la astfel de comentarii mă amuz și le dau pace… Atâta pot. 😉
Dar dacă dai peste-un bărbat care nu știe de glumă? Eh, atunci ce te faci?
E bine să fim mai reticenți dar și mai atenți.
Și la ce vorbim, dar și pe cine abordăm.
Că nu se știe niciodată peste cine o să dăm…
😉
Cu iubire,
băgătoarea-n seamă number one,
Aura.
29/03/2019
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Magnolii – Aura B. Lupu Anulează răspunsul