Fericire II

Fericirea e o stare. De moment.

Să fim fericiți tot timpul, întruna și invariabil, io nu prea cred că e posibil. 
Să credem că fericirea e constantă și permanentă e o păcăleală.
S-o condiționăm (o să fiu fericit/ă „dacă” și „când”) e un alergat după Fata Morgana. 
Fericirea vine și trece. Se schimbă datele. Se schimbă percepțiile. Se schimba motivele. 
Ce azi mă fericește, ieri poate că nici nu observam. 
Un apus de soare, un cer plin de stele, frunzele spulberate de vânt, un zâmbet de copil, mirosul de castane coapte, murmurul mării, o îmbrățișare, un sărut, o atingere, un compliment, o vorbă bună… iar lista poate continua la nesfârșit, no, toate astfel de momente însumate, trăite și simțite din plin, creează fericirea. 
De moment.

Pot spune că aseară am fost fericită. Deși „per-total” ziua de ieri n-o pot declara fericită, (am avut momente în care durerea mi-a cam scos fericirea pe nas) aseară am mers la culcare zâmbind. 🙂 
Când învățăm să extragem din fiecare zi ceva ce ne fericește, ceva ce ne aduce zâmbetul pe buze și căldură în suflet, cred că atunci ne putem declara fericiți. 
Cât de mult și cât de tare, asta fiecare hotărăște. Pentru că fiecare ne măsuram fericirea cu ocaua proprie. Și fiecare știe ce anume-l fericește. 

Aura B. Lupu

Fericirea e o stare. De moment.

Să fim fericiți tot timpul, întruna și invariabil, io nu prea cred că e posibil.
Să credem că fericirea e constantă și permanentă e o păcăleală.
S-o condiționăm (o să fiu fericit/ă „dacă” și „când”) e un alergat după Fata Morgana.
Fericirea vine și trece. Se schimbă datele. Se schimbă percepțiile. Se schimba motivele.
Ce azi mă fericește, ieri poate că nici nu observam.
Un apus de soare, un cer plin de stele, frunzele spulberate de vânt, un zâmbet de copil, mirosul de castane coapte, murmurul mării, o îmbrățișare, un sărut, o atingere, un compliment, o vorbă bună… iar lista poate continua la nesfârșit, no, toate astfel de momente însumate, trăite și simțite din plin, creează fericirea.
De moment.
Pot spune că aseară am fost fericită. Deși „per-total” ziua de ieri n-o pot declara fericită, (am avut momente în care durerea mi-a cam scos fericirea pe…

Vezi articolul original 170 de cuvinte mai mult

Reclame

4 gânduri despre „Fericire II

  1. Off! Fericirea… Alerg spre ea și n-o ajung. Stă lipită de linia orizontului. Pe lângă fiecare bucurie ce îmi iese în cale și-o salut, mă întreb: A fost ea fericirea? Nu. Vezi mai încolo… Sunt tot mai convins că dincolo, o să se oprească. Și-o să mă aștepte.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.