Nod în gât

Azi am văzut o poză. Textul care o însoțea era următorul: „Un reporter a rugat-o pe această fetiță din Siria să zâmbească…”  Fetița nu știe să zâmbească, are un fel de zâmbet chinuit, în timp ce lacrimile-i curg pe obrajii murdari. Tristețe și durere multă, de fapt, emană poza asta, nu zâmbet, nu copilărie. Este poza unui copil fără copilărie, chinuit, speriat, traumatizat…

Am redistribuit-o imediat. Nu doar pentru că-i o fetiță din Siria, nu doar pentru că-s împotriva războiului de-acolo. Ci pentru că-s împotriva a tot ce-nseamnă abuz asupra copiilor.

Da, știu, după cum a comentat cineva, avem și noi copii ai străzii, avem și noi destui năpăstuiți pentru care să ne pară rău, de care să ne fie milă. Dar asta nu înseamnă să nu îmi pară rău sau că nu am voie să îmi fie milă și de fetița asta ce-i în Siria. Sau de-un băiețel din Africa ce-i exploatat. Asta nu înseamnă că dramele lor, nefiind ale mele, românești, n-ar trebui să mă atingă. Ba mă ating! Și-ar trebui să ne atingă pe toți!

Toți sunt suflete. Nevinovate. Iar poza asta poate fi poza oricărui copil din lume care nu știe ce-i aia copilărie, care nu știe să zâmbească și care are un nod în gât! Care suferă, care-i abuzat, exploatat, care-i sclav pentru ca noi să cumpărăm produse cât mai ieftine și pentru care ne călcăm în picioare la reduceri, care-i folosit pentru plăcerile unui pervers care-i poate chiar un cunoscut de-al nostru care se laudă că merge în vacanțe în Taiwan. Poate fi poza oricărui copil care trăiește pe străzi, în canale, care-i abandonat la naștere de-o așa-zisă „mamă”. Care-i legat de-un pat într-un așa-zis orfelinat. Poza asta-i poza oricărui copil care-i bătut în fiecare zi de-un tată alcoolic, al cărui vecin suntem, ale cărui țipete le auzim dar ne prefacem că nu. Poza asta-i poza unei fetițe abuzată sexual de tatăl ei, de unchiul ei, de vecinul ei, și-ai cărei mame tace și se preface că nu-i adevarat.

Poza asta-i reprezintă pe toți copiii din lume cu noduri în gât.

Iar ipocriți suntem noi, cu toții, care știm toate astea, dar tăcem.

Care ne bucurăm c-am economisit 5 euro pentru o bluză la reduceri, pentru care un copil a muncit din greu.

Care trecem nepăsători prin sate uitate de lume și accelerăm mașina noastră luxoasă după care se ține-o hoardă de puradei desculți și pe care, la fel de nepăsători, îi lăsam într-un nor de praf.

Care închidem ochii să nu vedem copilul drogat ținut în brațe de-o cerșetoare și pe care vrem să credem că-l ajutăm punând un euro în palma ei.

Care căutăm scuze să nu dăm bani pentru o acțiune caritabilă, care nu știm să dăruim ceva, orice.

Care știm că sunt războaie-n lume dar ne prefacem că nu știm că sunt.

Care vedem din când în când câte o poză ce ne amintește asta și ne aduce-un nod în gât.

Azi, cu tristețe,

Aura.

19/03/2019

Foto: internet

Fragment din „Trăirile Aurei 2”; cartea o găsiți în librăria Șt.O.Iosif din Brașov și pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc!

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

 

3 gânduri despre „Nod în gât

Lasă un răspuns la Aura B. Lupu Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.