Nod în gât

Aura B. Lupu

Azi am văzut o poză. Textul care o însoțea era următorul: „Un reporter a rugat-o pe această fetiță din Siria să zâmbească…”  Fetița nu știe să zâmbească, are un fel de zâmbet chinuit, în timp ce lacrimile-i curg pe obrajii murdari. Tristețe și durere multă, de fapt, emană poza asta, nu zâmbet, nu copilărie. Este poza unui copil fără copilărie, chinuit, speriat, traumatizat…

Am redistribuit-o imediat. Nu doar pentru că-i o fetiță din Siria, nu doar pentru că-s împotriva războiului de-acolo. Ci pentru că-s împotriva a tot ce-nseamnă abuz asupra copiilor.

Da, știu, după cum a comentat cineva, avem și noi copii ai străzii, avem și noi destui năpăstuiți pentru care să ne pară rău, de care să ne fie milă. Dar asta nu înseamnă să nu îmi pară rău sau că nu am voie să îmi fie milă și de fetița asta ce-i în Siria. Sau de-un băiețel din…

Vezi articolul original 381 de cuvinte mai mult

2 gânduri despre „Nod în gât

  1. Înainte de nebunia de acum, aceasta a virusului, ne pregăteam sufletește de o alta, care însă nu s-a mai manifestat. Era vorba ca țara noastră să primească un contingent de refugiați. Evident că în condițiile date nu își mai pune nimeni problema lor. Pe unde or fi oare îngrămădiți? Dar știi cum se spune: „Doamne ai grijă de toată lumea, dar în primul rând de ai mei!” E o ridiculizare a condiției umane. Fiecare în parte gândește astfel și de fapt refuză să gândească. La început a existat doar Adam și Eva… Aceștia sunt oamenii, iar noi, ca niște coborâtori generații de-a rândul din ei suntem realmente frați cu toții, nu e doar o figură de stil. Desigur, nu poți să plângi pentru fiecare durere din lume, că nu te-ai mai opri niciodată. Dar măcar din când în când să conștientizezi.
    M-ai întrebat de curând dacă mi-e bine… Am vrut să spun că sunt o.k…. Am amânat răspunsul și acum nu pot să te mai mint, chiar dacă dintr-o intenție bună, așa cum a fost și întrebarea. Am persoane dragi acasă și eu sunt la mii de kilometri depărtare. Sunt neliniștit, îngrijorat și mâhnit că tot ce pot face este nu să merg lângă ei. Și enervat de o discuție cu un coleg ce zicea din inconștiența lui tinerească ceva de felul: „Lasă că și-așa suntem prea mulți! Se mai curăță pământul…” Referindu-se desigur la victimele pe care le face coronavirusul. Așa de tare mi-a venit să-l bat… Abia m-am stăpânit. El nu știe nimic de suferință. Îi trăiesc poate chiar și bunicii, iar prin curățare înțelege așa… alții, altora. Pământul după el ar fi ca o sală de spectacol, unde să te bucuri de un loc mai bun prin neprezentarea altora…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Of, Condei… știu că-i greu, mai ales când ești departe de cei dragi grijile se dublează, se tripleză și-s greu de dus. Curaj și sănătate îți doresc, colegul tău atâta poate, nu ai ce să-i faci. 😓 Doamne ajută-ne la toți! 🙏💙

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.