Bai

Eram în Lidl când am văzut scena asta și mi s-a rupt sufletul. Privirea din ochii fetiței, felul în care și-a strâns mai aproape „knuffel”-ul și buzele tremurânde aproape m-au făcut s-o scutur pe mama ei de umeri și să-i spun: „Oprește-te!”.
Dar m-am oprit io…
Pentru c-am realizat c-același lucru îl trăisem și-l făcusem, mai apoi, și eu…

Să nu vă pese c-o să râdă lumea. Să nu vă pese că la plânsetul copilului vostru un magazin întreg o să se întoarcă să vadă că ce-i…
Las’ să se uite.
Voi așezați-vă lângă copilul vostru, priviți-l în ochi și-ntrebați-l doar atât:
„Ce-i baiu’ dragu’ mamii?”.
Atât.

Aura B. Lupu

A fost o săptămână grea. Cu multe. Cu de toate. Cu lacrimi. Cu plâns. Cu bucurie și râs.
Da’ e ok. E bine. E.
Am intrat într-un vârtej. Sunt încă amețită. Buimacă și năucă. Încă nu-mi vine să cred. Mă mai ciupesc din când în când, să mă conving că e real.
Și e.
Toate îndoielile astea, temerile și nesiguranțele care mă-ncearcă și mă bântuie, m-au făcut să mă opresc și să mă-ntreb: de ce?
Știți imaginea aia în care pe-un umăr ai un îngeraș iar pe celălalt un drăcușor?
No, cam așa a fost ultima perioadă pentru mine.
Ba îngerașu’ șoptea: „Bravo! Felicitări! Ce treabă bună ai făcut! Mergi înainte!”, ba de pe celălalt umăr drăcușoru’ rânjea sfidător și-mi șoptea: „Nu-i de tine asta, las-o baltă! Nu vezi câte piedici ai? O să te faci de râs!”.
Și uite-asa mi-au frecat ridichea de m-au zăpăcit!
Pân-am zis: no bugăt!…

Vezi articolul original 327 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s