Gest

„Sometimes all you need is a hug from the right person and all your stress will melt away…”

„Uneori tot ce ai nevoie este o îmbrățișare de la persoana potrivită și tot stresul tău se va topi…”

De ceva vreme strada mea-i ca după război. Au spart trotuarul, au schimbat țevi, acum pun alt trotuar…

Gălăgie, mizerie, tranșee pline de pământ (care dacă plouă vă dați seama că se transformă-n noroi) și care-s fix la ieșirea din casă, neprofesionalism și nepăsare față de noi, ăștia care locuim aici și care mai trebuie să și putem ieși (uneori foarte rapid că altfel avem o „bucurie”) și să intrăm în casă de zece ori pe zi, cu-n câine bolnav în brațe…

Dacă ar fi durat câteva săptămâni era ok, dar au început lucrările înainte de Crăciun! 3 luni de praf și mizerie și nervi și circulat nu greu, ci foarte greu…

Dar no, oricât de agasantă și enervantă și deranjantă mi-e toată povestea asta, trecând pe lângă muncitorii care lucrează-n vânt și-n frig și-n ploaie, mi se face milă.

Așa că ieri, încruntată și nervoasă le-am bătut în geamul mașinii pe care o opriseră fix în fața casei mele, chiar sub geam (de parcă strada asta nu-i destul de lungă???) și, cu motorul pornit, mâncau.

Au lăsat temători geamu-n jos, cu ochii mari, așteptându-se probabil să-i trimit la plimbare (mă știu bugăt de bine ca pe-un cal breaz, la cât de des ies cu Edi afară și-ncep să blagoslovesc când nu pot să pășesc peste șanțu’ ăla imens, plin de noroi iar bietu’ Edi, dacă n-apuc să-l iau repede în brațe, cade-n el).

 

— Ja mevrouw? Da doamna?

— Wil je een warme koffie? Vreți o cafea fierbinte?

S-au uitat surprinși unu’ la altu’ și-apoi mi-au răspuns repede, probabil să n-apuc să mă răzgândesc.

 — Oh ja, graag! Oh da, vrem!

Oricât de nervoasă aș fi, oricât de indispusă și oricâți pitici pe creieri aș avea, dacă Adi vine și mă ia în brațe, totul dispare ca prin farmec.

Oricât de dezamăgită și cu moralul la pământ aș fi, auzind un cuvânt de-ncurajare, o vorbă bună, primind o bătaie pe umeri de-nțelegere sau un simplu gest de bunăvoință, prind curaj.

 

Nu neglijați puterea unei singure îmbrățișări.

Nu ignorați efectul unui simplu cuvânt de-ncurajare.

Nu treceți cu vederea influența unui elementar gest de bunăvoință.

Cu iubire,

Aura B. Lupu

15/03/2019

Reclame

5 gânduri despre „Gest

  1. Cred că e pe sistem domino. O îmbrăţişare sau un cuvânt din inimă te face pe tine să topeşti în jur orice strop de gheaţă cauzat de o supărare sau un disconfort şi faci un gest, acest gest topeşte la rândul lui orice în jurul celui care se bucură de el şi tot aşa…
    Înţeleg perfect ce spui. Şi la mine un cuvânt cald, un zâmbet, un gest mic-mic mă face să îmi doresc şi chiar să fac la rândul meu ceva pentru cineva.

    Apreciat de 1 persoană

  2. -Koffie? Ja! Ja!…
    Am „văzut” scena asta cu ochii minții. Niște Dorei flamanzi care se așteptau la orice din partea acestei aprige mevrouw. Să le zică ceva de dulce în perioada postului. Ei lasă geamul în jos și primesc însă… o invitație. Nu au să uite niciodată gestul. Sunt sigur.

    Iarna lui 85. Un soldat calcă speriat trotuarul din fața Ambasadei O.E.P. (Organizația pentru Eliberarea Palestinei). Cel mai greu dispozitiv. Erau zvonuri că au fost atentate asupra lor și el trebuie să fie cu ochii în patru la tot ce mișcă în zonă și să preîntâmpine asfel de lucruri. Se vorbea că acolo unul dintre camarazi ar fi fost împușcat din stradă de către teroriști. „Fii vigilent și să nu ai încredere în nimeni!” Așa i se spusese. Oamenii se perindau de colo-colo. Singurii cu mutre dubioase erau însă cei care intrau pe poarta Ambasadei. Tuciurii, cu priviri vrăjmașe…Pe cine să oprească vajnicul soldat antitero? Atunci se uita și el încruntat spre oamenii care se încăpățânau să treacă pe dinaintea lui, când ar fi putut la fel de bine să meargă și pe trotuarul de vis-a-vis. Să urmărască el încordat timp de 8 ore, traistele lor care nu? 🙂 , ar fi putut conține bombe. Provocarea cea mare avea să o pățească însă de la o doamnă mai în vârstă care se apropie de el ținând în mâini o cană din care ieșeau aburi și îl invită astfel:
    „-Ia mamă și bea un ceai fierbinte! Că oi fi înghețat aici ca un câine…”
    Știți neîncrederea câinelui străin căruia i-ai aruncat o bucată de pâine? Ați văzut de câte ori își mută ochii de la dvs. la pâine și de la pâine la dvs. până își ia inima în dinți și pâinea între fălci și o hălpăne. La fel și tânărul speriat de bombe. Dar ochii buni ai femeii și ceaiul acela fierbinte, sorbit cu lacrimi ce se cristalizau pe față, nu vor fi uitate niciodată….Sărut mâna doamnă! Vă zic și acum de peste timp și poate de peste dimensiuni paralele.
    Sărut mâna mevrouw, care păstrezi tradiția gestului cald și „mămos”, de a oferi!

    Îmi cer scuze pentru acest comentariu lung.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Scuze să-ți ceri că m-ai făcut să plâng în bună-dimineață, nu pentru comentariu, auzi?
      Of Doamne Condei, io îți mulțumesc că ai un suflet atât de sensibil și-un ochi atât de ager, ce de fiecare dată citește dincolo de cuvinte.
      Mulțumesc !
      💖💖💖

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s