Uitare

După câte-o zi ca și cea de azi îmi vine să-mi iau lumea-n cap, să plec, să las, să abandonez…

Să uit de tot. Dar înainte de-a uita să-mi plâng durerea și oboseala. Neputința și mila. Disperarea și suferința.

Un suflet depinde de tine complet. Și, oricât ai vrea să-l susții, să-l ajuți, să-l îngrijești și să-l bibilești, oboseala te răpune. Nervii-ți cedează. Inima ți se frânge… A mia oară.

Și ajungi să-ți dorești ca totul să se sfârșeașcă odată. Și suferința lui dar și suferința ta. Chinul vostru comun.

Și-apoi te chinuie remușcările: cum să dorești așa ceva? Nu-i încă vremea. Hai, încă puțin… Încă o zi… Rezistă. Și tu și el… Amândoi.

Rămași singuri. Neînțeleși de nimeni.

Doar voi știți de ce.

Forever. 💝🙏

Reclame

4 gânduri despre „Uitare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s