Drama

Aura B. Lupu

Doamne cât de bine-mi pare!
Citind postările unei scriitoare care mie-mi place de nu mai pot, am avut o străfulgerare. Cât sunt io de norocoasă, Doamne! De ce? Scrie extrem de bine, da’ după fiecare rând îmi vine să plâng iar în fiecare postare are-o fatalitate și-o plângere mută. Jelește. Viața, copacii, pasările…
Da’ io nu vreau bre să le jelesc! Nu vreau s-aștept inertă să mor că no, toți într-acolo ne-ndreptăm și-i inevitabil.
Bine, bine, înțeleg că nu-s nemuritoare da’ decât să caut cu
lumânarea în orice-ntâmplare un dor și la fiecare clipă să-i plâng efemeru’ mai bine mă bucur.
Mai bine sar într-un picior, îmbrățișez copacii, încerc să prind fluturii și să fluier păsările… Mai bine când Adi doarme îi bag degetu-n nas (și urechi!), îl gâdil cu o pană-n tălpi și mă zgâiesc la el de la un centimetru depărtare. 😜
Mai bine întru tiptil pe…

Vezi articolul original 256 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s