Diva

Nu pot rezona cu povești despre iubiri imposibile și lacrimi curgând șiroaie la fiecare pagină. Nu pot aprecia telenovelele. Am mai scris io despre asta (și despre manele) și-am explicat atunci de ce.  😉

Nu pot rezona pentru că habar n-am cum e să fi adorată de toată populația masculină a globului pamântesc, să stârnesc pasiuni până aproape de nebunie și să mă joc cu sentimentele masculilor feroce care ar ucide ca să mă aibă. Mă umflă râsu’ și numa’ scriind cuvintele astea.

Melodramele, pasiunile răvășitoare, lacrimile curgând șiroi-șuvoi, datu’ cu curu’ de pământ când nu mi se face pe plac și smuls părul din cap de disperare că cel pe care-l ador – bine, ăsta pe lângă alții 10 pentru care am aceleași sentimente de iubire tragică și neîmplinită – nu-mi împărtășește dragostea, mi se par mădăreli și căutat probleme cu lupa. Când faci parte din lumea bună și ai tot ce-ți poftește inimioara, normal că de plictiseală îți cauți necazurile cu lumânarea sau te apuci tu să ți le faci singură, probabil tocmai ca să simți că nu trăiești de-a lela pe lumea asta și nu faci umbră pământului degeaba.

Da’ nem să fi fost săracă lipită pământului, să nu te învârți doar în cercurile alea fițoase și simandicoase și preocuparea ta zilnică să fie să faci față zi de zi neajunsurilor, lipsurilor, să fi nevoită să muncești într-o fabrică cot la cot cu muritoarele de rând, mai aveai vreme să te lamentezi? Să-ți plângi singură de milă? Să-ți permiți să faci fițe și figuri?

Degeaba, nu pot empatiza cu cineva care-n toată viața ei s-a confruntat doar cu o unghiuță ruptă și drame inutile. Alea pe care și le-a fabricat singură.

Pentru mine dramă este să nu ai ce mânca, să nu ai ce îmbrăca, să nu ai unde dormi. Și-o drama și mai mare e când nu au copiii tăi toate astea!

Că vai ăla nu mă iubește, ba mă iubește, ba nu-l iubesc, ba îl iubesc, etc. astea-s fițe și figuri de femei plictisite și mădărite.

Ia să te lupți zi de zi cu sărăcia, ia să n-ai vile unde să te refugiezi și apartamente de lux, ia să nu-ți fie portmoneul doldora și contul plin, să te văd atunci dacă ți-ar mai arde de melodrame și căutat motive să suferi.

Suferința adevăratăasta le lipsește mădăritelor-plictisite de prea bine! „Săracă fată bogată” li se potrivește mănușă!

Nici măcar milă nu-mi poate fi de ele, cu riscul de-a fi catalogată drept insensibilă și răutăcioasă, asta este părerea mea și o susțin.

Nimeni nu te împinge în povești imposibile de dragoste, nimeni nu te obligă să accepți relații cu bărbați bogați dar duși cu pluta, nimeni nu te silește să faci compromisuri de la etică și de la o viață normală.

Pentru că nu-i normal să iubești mai mulți bărbați odată, puteți să-mi spuneți orice vreți dar asta n-o pricep și pace! Iar când cei doi îți fac viață un chin te refugiezi în patul altuia, și mai să fie, și ăla tot putred de bogat!

Toți se-ndrăgostesc de tine nebunește, toți îți mănâncă din palmă și toți te divinizează iar tu ești nefericită!

Hai sictir!

Povestea asta-mi amintește de vară-mea. O femeie extraordinară, cu-n suflet mare și bun. Pe vremea când veneam în Belgia cu autocarul opream întotdeauna la ea. Și-mi amintesc că-i povestisem și mă ambalasem tare despre condițiile și problemele pe care le aveam cu cei la care munceam, îi explicasem cu lux de amănunte cât de răi și cărpănoși și zgârciți sunt, cum baba nu-mi dădea de mâncare și mă exploata ca pe un sclav de pe plantație.

M-a ascultat foarte liniștită și calmă, iar răspunsul ei m-a uimit peste măsură.

– Da Aura, asta e străinătatea, n-ai ce face, dacă știi ce vrei, lupți. Te înțeleg perfect și știu cum e, eu am trecut prin alte întâmplări mai grele decât astea și iartă-mă dar nu pot decât să te încurajez să mergi mai departe dacă asta-i ceea ce-ți dorești și să suporți.

Atunci am fost dezamăgită și uimită de răspunsul ei, la tot ceea ce-i povestisem mă așteptăm să aibă altă reacție, alt impact, să o indigneze și s-o ofuscheze și pe ea, să-mi cânte-n strună și să-i blameze pe „ticăloși”, să-mi spună „Vai dragă ce oameni! Vai biata de tine, cum se poate așa ceva, cum de-i rabdă Dumnezeu pe fața pământului!” ș.a.m.d.

Când colo ea mi-a spus scurt că știe prea bine cum e și că asta este, e alegerea MEA să-i suport.

Abia după mulți ani am înțeles reacția ei și i-am dat dreptate.

Pentru cine a trecut prin aceleași încercări ca și ale tale sau poate mai cumplite, nu-l sensibilizează povestea ta pentru că dacă el a reușit să le treacă, știe că se poate, știe că există soluții.

Dacă pe tine te doare capul și te plângi de numa’ numa’ cuiva, și te lamentezi și-ți smulgi părul din cap iar acel cineva e bolnav de cancer, o să te privească indiferent.

Înțelegeți acum insensibilitatea mea și răutăcioșenia la astfel de melodrame prefabricate? La telenovele?

Asta-i lumea reală, lumea ta, cu încercările tale, provocările tale.

Restul…

E doar deșertăciune.

Și-o să închei c-o vorbă ce-mi place foarte tare:

„Dacă nu-ți place unde ești, atunci mută-te. Nu ești copac.”

V-am țucat!

Cu iubire,

răutăcioasa de serviciu,

Aura.

 

 

 

 

Reclame

2 gânduri despre „Diva

  1. Dar de ce răutăcioasă? Chiar așa este. Remarcam și eu, încă de mic, (viitorul proletar ce avea să se nască), în unele piese de teatru de-ale lui Cehov, că erau acolo drame „stoarse” din nimic. Că femeile acelea dacă ar fi avut o ocupație și niște griji adevărate, nu și-ar mai fi scornit altele, din plictiseală. În viața trăită, nu am întâlnit astfel de femei de fațadă. Totdeauna problemele lor au fost adevărate și nu inventate, iar ele, dragele, au fost la fel.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s