Așa că acum, la sfârșit de an, trăgând linie, sunt împăcată.
Fericită. Mulțumită. Și recunoscătoare.
Pentru TOT. Cu bune, cu rele, a mai trecut un an. Bun sau rău asta depinde de cum vrem noi să-l privim.
Câteva poze m-au făcut să-mi dau seama că deși trecutul nostru a fost greu încercat și plin de resentimente, poate fi și frumos. Fericit. Depinde de prisma prin care-l privim…
3…2…1 și-i gata anul. Tragem linie și-o luăm de la capăt.
Dar nu-mi pare rău. Anii parcă tot mai repede trec acum dar să știți că nu regret niciun moment.
A mai trecut un an dar important este că n-a trecut degeaba.
Ieri aveam altă stare de spirit. Dacă era bărbatu-meu lângă mine cred că-l strângeam de gât.
Am căutat niște poze de anul ăsta și… surpriză, nu le-am mai găsit. Bine,nu-i prima dată când îl apucă „curățenia” și-mi șterge poze importante (așa am rămas fără nici o poză și de la cununia la starea civilă și asta hai că mai înțeleg, vrea să scape de orice dovadă 😉 ) dar de data asta a șters chiar ce nu trebuia.
Însă azi de dimineață și-a mai „spălat” din vină.
Am găsit, căutând ca disperata pozele respective, altele, care mi-au luminat ziua și au salvat (probabil) viața consortului meu.
Scapă nestrâns…
Vezi articolul original 227 de cuvinte mai mult
