Îmi este foarte greu să numesc un singur Crăciun „cel mai frumos”…
Pentru mine toate Crăciunurile-au fost frumoase, fiecare în alt fel…
Dar hai să-ncerc să descriu cum este un Crăciun pentru mine, preferat…
Când sobele duduie, afară e frig iar în case-i cald și bine, când zăpada scrâșnește sub talpă, țurțurii strălucesc la streșini, geamurile-s împodobite cu flori de gheață, totul este alb, curat și pur…
Când mirosul de colăcei, sarmale, de vin fiert și-afumături se simte-n aer, peste tot…
Când se-aud vocile subțiri și pure de copii colindând pe la case, când sub brad cei dragi găsesc cadourile visate, când merele se coc pe ler, când portocalele-s decojite și-n toată casa răspândesc parfumul lor curat…
Când bunicii povestesc la gura sobei nepoților ce îi ascultă cu gurile căscate, fericiți și obosiți…
Când oamenii sunt buni și darnici și toți zâmbesc, fără motiv…
Când magia plutește-n aer, când peste tot sunt luminițe, iar brazi împodobiți și falnici păzesc în noapte stelele…
Când ninge ca-n povesti și pașnic, și-auzi zăpada cum se-așterne-n liniște…
Când cerul are-atâtea stele, atâtea culori, nuanțe…
Când dorințele se împlinesc prin farmec, când cei nevoiași găsesc în poștă niște bani…
Când Moșul vine și la cei cuminți dar mai ales la cei ce au nevoie…
Când sărbătorim nu doar prin mese-ncărcate și băuturi din belșug ci prin simțire, înțelegere și recunoștință.
Că pruncul cel mai iubit s-a născut…
Amin.
With love,
Aura B. Lupu
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui condeiblog Anulează răspunsul