Când am fost blocată pe Facebook două săptămâni, pe blogul Aura B. Lupu (am primit interdicție, am fost raportată, li s-a năzărit roboțeilor lui Zuki că am folosit cuvinte nepotrivite, habar nu am, se întâmpla în 2018, imediat după ce mi-am deschis blogul), am fost avertizată de mai mulți cititori să salvez tot ce scriu în altă parte, să nu rămân fără articole, că-i păcat. Plus să fac bine și, orice scriu, să fie datat și semnat, ca în cazul în care articolul este furat, plagiat, să pot dovedi că-mi aparține (am pățit-o atunci cu https://aurablupu.com/2017/11/13/sss/ , ce-a fost furat de sute de ori), așa că mi-am făcut și site-ul ăsta, aurablupu.com. Buun. Însă apoi iar am fost sfătuită (mulțumesc îngerilor mei păzitori) să fac bine și să nu uit că și aici îs tot un simplu chiriaș. Și-a apărut prima carte. Apoi a doua. Între timp am văzut și ce s-a ales de munca lui Miriam Eugenia Soare, care a murit de cancer și tot ce-a scris a dispărut în neant. Și mi s-a părut cumplit de trist.

Am citit pe blogul Dianei articolul „Gândul zilei 02.04.2020 – Ce aș face dacă aș ști că mâine nu mai vine” iar Diana a scris: „Dar eu-scriitoarea? Probabil aș lăsa prin testament să se ocupe cineva să publice un volum de proză scurtă cu tot ce e scris aici.” Dar de ce să aștepți până-n ultima clipă, Diana? Tocmai din cauza unui mâine care s-ar putea să nu mai vină, eu asta am făcut. Chiar dacă „Trăirile Aurei” sunt doar o adunătură de articole, sunt adunăturile a ceea ce-am simțit, trăit și scris eu. Din suflet. Asta am și scris, de altfel, pe prima pagină:

Așa că da, probabil tot asta voi face în continuare, o să scriu.

Sunt iar blocată pe Facebook o săptămână, acum îmi este destul de clar ce am de făcut. De fiecare data când mi se pune frână, când îmi apar piedici în cale, înseamnă că trebuie să-mi îndrept atenția spre altceva.

Când îți dorești ceva din tot sufletul, nu mai aștepta până-n ultima clipă, până-n ultima zi. Pentru că nu ai certitudinea că aceasta va mai veni.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/04/2020