Fericire

Aura B. Lupu

Azi dimineață, când am deschis Facebook-ul, primele postări ce le-am văzut au fost ale unui fotograf polonez. Minunate. Peisaje de vis, desprinse parcă din poveste.
Fiecare poză mai frumoasă și mai spectaculoasă decât cealaltă, făcute în munții Tatra (unde bunicul a fost în război!) .
Și trebuie să vă mărturisesc că privindu-le, mi-au dat lacrimile… de ciudă.
Atâta frumusețe, zăpadă, alb, feerie, cer înstelat… iar eu am parte doar de vânt și ploaie și cer gri, doar de noroi și apă și frig, și ceață și umezeală… 
Privind pozele îmi venea să intru prin ecran.
Să pot să mă bucur și eu de zăpadă și fulgi și aer curat și alb…
Și ia ghiciți…
Se spune că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se împlinească… 
Într-o jumătate de oră a început să ningă.
Cum eu aici în Belgia nu-mi amintesc să fi văzut vreodată.
O…

Vezi articolul original 273 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s