Întâmplările care m-au făcut să mă gândesc într-un alt fel la Doamne Doamne au fost multe. Și fiecare m-a adus parcă tot mai aproape, de EL… ❤ ❤ ❤
Dacă pe la 18 ani credeam și nu prea, înțelegeam dar mai mult nu, pe la 25-27 ajunsesem să nu cred -mai- defel.
Da, io nu pot susține sus și tare și declara ferm c-am crezut neîntrerupt într-o divinitate sau o formă superioară care tună și fulgeră, ne mână și ne-aduna și ne trimite în sus sau jos după pofta inimii și toanele măriei-sale.
Asta până când s-a petrecut întâmplarea ce v-am împărtășit-o deja despre Nicula. ❤ 😇
A fost un moment de răscruce. Din acel moment am crezut cu tărie și ferm că da, cineva acolo sus ne iubește. Și ne veghează. Și ne-ndrumă… 😇😇😇
Momentul în care am simțit în mănăstire, în plină iarnă…