Stres

„Reduceți stresul. Nu vă mai expuneți la stres. Feriți-vă de stres.” 😨😨😨
Nu este om pe lumea asta care să nu fi auzit cuvintele acestea, într-o formă sau alta.
Iar eu de fiecare dată când le auzeam sau le citeam, primul lucru ce-mi trecea prin tărtăcuță era: „Pe bune? Faci mișto? Ia zi tu apei să nu mai fie udă, vântului să nu mai bată și soarelui să nu mai ardă!”. Adică cum să reduci stresul când îl mâncăm pe pâine? Cum să nu te mai expui la ceva ce ne însoțește permanent? Cum să te ferești de ceva care te urmărește pas cu pas, clipă de clipă?
Stresul a ajuns să facă parte din viețile noastre ca ceva absolut normal, suntem atât de obișnuiți cu el încât nici nu ne mai punem problema să-l evităm sau să-l reducem.
Asta până când ne îmbolnăvim… 
Abia atunci devenim conștienți că stresul, pe care-l acceptam ca parte firească din viețile noastre, ne-a îmbolnăvit. Tăcut, parșiv și insidios își întinde mrejele otrăvite în fiecare celulă a corpului nostru și una câte una le infestează.
Iar când medicul nostru ne spune: „Reduceți stresul”, îl privim tâmpi și neîncrezători, ca și când ne-ar spune să mergem să trăim pe Marte.
Cum? Cum să reduci stresul când trăim în lumea-n care trăim? Când suntem contra cronometru și facem totul pe repede înainte? Când n-avem timp nici să ne tragem sufletul?
Eh, aflăm răspunsul când corpul nostru ne pune pe tușă. Când ne spune el: „Ho! Până aici!”.
Și, vrând-nevrând, începem să căutăm metode. Soluții. Devenim conștienți de stresul la care-am fost expuși.
Prea mult timp. Și prea intens.

Ăsta-i de fapt doar primul pas: să înțelegem că nefăcându-ne timp pentru noi, pentru bucuriile, hobby-urile, și plăcerile noastre, dăm frâu liber stresului să-și facă de cap.
Și-și face.

Nu mai amânați ieșirea în aer liber pe care v-ați propus-o acum 2 săptămâni.
Nu mai amânați programarea la masajul după care visați de vreo lună și ceva.
Nu mai ezitați să cumpărați biletele la spectacolul ce vă trage cu ochiul de ceva timp.

Faceți-vă timp pentru VOI.
Pentru micile voastre plăceri, amânate, înăbușite și uitate într-un colț prăfuit de suflet.
E timpul pentru VOI.
Că pentru stres… ați alocat deja timp destul.

With love,
Aura B. Lupu

Hamme,

28/10/2018

Stres

 

Reclame

2 gânduri despre „Stres

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s