Catifea. Albastru. Mângâiere. Protecție. Și fericire simplă… Toate adunate c-un singur fâlfâit… Și-n toate astea-am regăsit iubirea. Și liniștea. Speranța. Și am uitat durerea…
Mi-am revăzut fluturele albastru. M-a atins cu aripile lui
și-atingerea mi-a făcut instant pielea de găină. Atât de… moale, fină, suavă, o adiere și-o șoaptă, în același timp.
De obicei chițăi și scot „hi”-uri și „ah”-uri dar de data asta am tăcut…
Mi-a încântat privirea cu zborul lui sublim.
Ce simplă este viața! Doar noi o complicăm…
Un fluture trăiește câte zile? 10? Și-aduce atâta frumusețe și bucurie-n jur!
Noi avem parte de alte zeci de ani… și ne negăm chemarea iar rostul ni-l uităm…
Nu am venit pe lume ca să ne chinuim. Nici ca să suferim…
Ci doar… să fim. Oameni, bucurie, frumusețe, iubire, orice… doar să nu uităm SĂ FIM. Pentru o zi. Sau pentru toate câte ni le dă Dumnezeu pe pământul…
Vezi articolul original 49 de cuvinte mai mult
