OM

Mai 17, 2018.

 

Împroșcatul cu noroi, datul cu tifla, pusul la zid, scuipatul cu venin, luatul peste picior și arătatul cu degetul pare-mi-se că-s ultima modă.

Și totul condimentat la greu cu puel și pdze și cole și mu și e fu și te… și alte re-direcționări către origini, plus muuuulte croșetări pe-aceeași temă.

Dacă nu se înjură, dacă nu se hulește, dacă nu se critică, nu-i audiență. Nu interesează.
Și cu cât limbajul e mai colorat și fără perdea, cu-atât atrage mai mult auditoriu, cu-atât strânge mai multă lume, atrasă ca muștele la… hai să scriu miere.
Amu nu că io n-aș mai scăpa câte una, două, n-șpe… sau să pretind că vai dragă da’ io nu folosesc. Ba folosesc la greu și din plin.
Când degetul mic găsește pe întuneric colțul canapelei să nu m-auzi că te înspăimânți câte știu, dar și cât de repede pot să le enumăr!
Sau când la locul de muncă am nevoie de-o… refulare, ca „tăt omul”, să vezi atunci ce turui la foc continuu și ce bine mă „răsuflu”.
Ce-i drept este că mă și bazez pe faptul că nimeni nu pricepe iar dacă mă întreabă careva ce-am zis, le spun :

„Urări de bine, doar urări de bine!”.

Dar că nimeni nu mă crede și asta-i adevărat.

Însă ca să „spurc” pe alții, să „miștocăresc” și să bălăcăresc doar ca să atrag atenția și vizualizări de pagină, nu.

Iar ca să le folosesc împotriva cuiva și să-l rănesc cu bună știință, NO WAY!

O fi interesantă și la modă (și aducătoare de rating) forma asta de zeflemea, de ironie și sarcasm modern dar mie nu-mi place.
Pentru că oricât de bine-ar „prinde” la public, nu mă reprezintă.
În toate formele astea enumerate și descrise mai sus e MULTÃ răutate și ură. E multă încrâncenare și ranchiună.
E PREA multă dușmănie.
Pe oricine miștocărim, luăm peste picior, îl băgăm și-l scoatem și-l trimitem și-i dăm sarcini de frecat și lins, să nu uităm că e în primul rând un OM.
La fel ca noi.
Și la fel ca noi și ca oricine de pe lumea asta, are o mamă. Are un tată. Are copii. Are o familie.
Ce simt aceștia când își văd tatăl, sau mama sau fratele sau copilul batjocorit și pus la zid în felul ăsta?

Nu discut DACÃ merită sau nu. DACÃ a greșit sau nu.

Ci felul în care ne referim și exprimăm asta.

Oricât de la modă ar fi și-oricât de bine-ar prinde la public, mă abțin să mă exprim astfel.
Exprimarea asta o păstrez pentru momentele intime când
degetul mic se întâlnește pe la colțuri sau când prea-plinul răbufnește.

Fiecare e liber să se exprime când și cum și unde dorește.
Că doar de aia suntem în democrație.
Dar să păstrăm o urmă, cât de mică, de respect.

Ca OM. Pentru un alt OM.

With love,

Aura B. Lupu

 

 

Aura B. Lupu

Împroșcatu’ cu noroi, datu’ cu tifla, pusu’ la zid, scuipatu’ cu venin, luatu’ peste picior și arătatu’ cu degetu’ pare-mi-se că-s ultima modă.

Și totul condimentat la greu cu puel și pdze și cole și mu și e fu și te… și alte re-direcționări către origini,  plus muuuulte croșetări pe-aceeași temă.

Dacă nu se-njură, dacă nu se hulește, dacă nu se critică, nu-i audiență. Nu interesează.
Și cu cât limbajul e mai colorat și fără perdea, cu-atât atrage mai mult auditoriu, cu-atât strânge mai multă lume, atrasă ca muștele la… hai să scriu miere. 😜
Amu nu că io n-aș mai scăpa câte una, două, n-șpe 😉 sau să pretind că vai dragă da’ io nu folosesc. Ba folosesc la greu și din plin. 😉
Când deștu’ mic găsește pe-ntuneric colțu’ canapelei să nu m-auzi că te-nspăimânți de câte știu da’ și cât de repede pot să le enumăr!
Sau când…

Vezi articolul original 332 de cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s